You've successfully subscribed to Codru Vrabie
Great! Next, complete checkout for full access to Codru Vrabie
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.
Impactometru la mâna a doua (RO, sincron)

Impactometru la mâna a doua (RO, sincron)

. 3 min read

Da’ muieţi-s posmagii?Povestea unui om leneş

Am întârziat cu sincronul de azi; l-am amânat cu câteva ore, deliberat; şi-am făcut asta din 2 motive: întâi, pentru c-am schimbat tema pe ultima sută de metri; apoi, pentru că-n dimineaţa asta am participat la un focus group legat de tema noastră, aşa că pot aduce impresii proaspete pe subiect. Provocarea vine de la Spiriduş, care s-a declarat impresionat de-un studiu privind realismul în măsurarea impactului, dar încă n-am citit ce-a scris; şi-am rezistat şi tentaţiei de-a citi ce-a scris Madama 😛 Dar revin la întâlnirea organizată azi de FGB(şi alţi parteneri), în cadrul POAT, în beneficiul MFU, despre programarea priorităţilor de finanţare 2014-2020 pe tema „modernizarea şi consolidarea administraţiei naţionale şi a sistemului judiciar.”

sursa foto: arhiva personală; pe drumul spre casă, am realizat că PS2 a-nlocuit toate felinarele de pe Ştefan cel Mare—oare cum măsurăm impactul unei astfel de măsuri?

Şi m-am distrat (amar!!!) să constat că:

  • în discuţie, oamenii cel mai bine pregătiţi, cu date, studii şi exemple de bune practici, erau cei 4 OeNGişti, nicidecum ceilalţi 15+ lucrători din administraţie şi mediul de afaceri;
  • pe hârtie, obiectivele tematice nu prea sunt SMARTizate; nevoile la care „răspund” sunt îndreptate spre trecut (peticeală), nu spre viitor (viziune); iar indicatorii lipsesc cu desăvârşire;
  • în aer, încă subzistă suspiciunea faţă de orice formă de evaluare independentă, alternativă; şi se manifestă simultan cu-o formă de control (opac, centralizat) asupra informaţiilor deţinute de stat.

Cel mai tare, însă, m-a surprins absenţa oricăror referiri la indicatori 🙁 În hârtiile care ne-au fost puse la dispoziţie, nu se găseşte nicio măsurătoare a impactului proiectelor de până acum! Nici din evaluarea intermediară PODCA, să zicem, nici din vreun alt studiu/raport… Şi-atunci mă-ntreb (poate prea cârcotaş?) cum se măsoară dezvoltarea capacităţii administrative?, cum se măsoară capacitatea?, cum se măsoară dacă s-a dezvoltat?; cum se măsoară modernizarea administraţiei/justiţiei?, dar consolidarea?!? De ce nu ne propunem noi lucruri mai simple?!? De exemplu, în privinţa justiţiei, eu aş vrea aşa, până-n 2020:

  • procesele să dureze maximum 1 an prin cele 2 trepte de jurisdicţie ordinară (fond şi apel), respectiv cel mult încă 1 an în căile extraordinare de atac (recurs şi altele);
  • practica judiciară să fie suficient unificată, astfel încât hotărârile judecătoreşti să fie predictibile şi eficiente, iar pe rolul instanţelor să fie maximum 1 milion de cauze/an, nu 4 milioane, ca acum;
  • să nu mai fie nevoie de o nouă strategie naţională anticorupţie; aş putea accepta o strategie naţională pentru integritate, 2016-20, da’ zău că, din 2021, n-ar mai trebui s-avem nevoie.

Sper să nu mi-o ia nimeni în nume de rău, dar eu cred că ne lipseşte abilitatea de-a exprima articulat ce ne dorim, ce vrem să obţinem; asta ne provoacă un blocaj cu privire la abilitatea de-a formula obiective SMART; de-aici rezultă incapacitatea de-a defini indicatori; nu în ultimul rând, în lipsa încrederii vizavi de indicatori (că prea mulţi sunt aduşi din condei şi completaţi din burtă pentru a fi măsuraţi din ochi), aparatul de stat nu şi-a creat capacitatea de-a colecta date relevante şi de-a le procesa într-un mod care să aducă valoare adăugată în sistem 🙁 Sugestia mea pentru autorităţi: urmăriţi-l pe Rosling şi cumpăraţi-vă un impactometru de ultimă generaţie, cu training şi service incluse!; altfel, vom continua să ne păcălim reciproc, statul şi locuitorii 🙁