Împietrire (RO)

there’s a fine line between flying and falling —semnătura de email a unei foste colege de facultate

Se spune că orice șut în fund e un pas înainte. Când te crezi la etajul 8 și efectul imediat al șutului în fund îți pare un plonjeu în puțul liftului, până la subsol, ți-e cam greu să-nțelegi cum e ăsta un pas înainte?!? Totuși, te rânești de pe fundul soios al casei liftului, te aduni pe făraș, te împachetezi frumos și descoperi că „există viață înainte de moarte!” Și că merită să fie trăită, pentru că ajungi să apreciezi detalii absolut fantastice, chiar și la subsol—unde mai descoperi că există și trepte care te pot conduce la suprafață. Și mai realizezi că nimeni altcineva—decât persoana care tocmai ți-a dat un șut în fund—n-ar fi putut vreodată să-ți ofere, cu mai multă dragoste, grijă, gingășie, perspectiva zborului 🙂 Așa că scapi de regrete și reproșuri, o iei de la capăt și te gândești, cu mult drag, la statuia pe care i-ai ridicat-o acelei persoane.

Acum, când am ajuns acasă,
mi-aș fi dorit să te găsesc
șezând în fața porții, un pic sfioasă,
dorindu-ți să-ți mai spun o dată,
o dată-n plus,
că te iubesc!

Ai hotărât tu pentru mine,
abrupt, ai presupus tu ce-i mai bine,
dar eu tot te iubesc nespus!

În despărțirea noastră văd o treaptă
pe care știu și pot s-o depășesc,
deși mi-aș fi dorit să-ți spun, în șoaptă,
că vreau să fii a mea o viață,
pentru că știu
că te iubesc.

Or tu n-ai vrut să stăm de vorbă
și-acum amarul mi-a rămas pe limbă:
te voi iubi, mereu, ne-spus.