În urmă cu mai bine de o lună, mi-a scris Gelu Duminică să mă invite la podcast. M-a bucurat enorm invitația lui! M-a și onorat, pentru că-i urmăresc munca de la Agenția Împreună de foarte mult timp, iar asta mi-a spus (indirect) că el și echipa lui consideră că eu aș avea de spus ceva cu miez, cu tâlc sau valoros, pentru acele grupuri-țintă cu care lucrează ei ♥ Mulțumesc pentru apreciere!
Ne-am pus de acord agendele și-am înregistrat pe 19 octombrie. O singură „dublă”: tot ce se vede aici (publicat aseară) e tras „ață,” fără poticneli, fără reveniri, fără editări majore. E meritul lui Gelu și al echipei sale, c-au știut să fie gazde cu adevărat desăvârșite, să mă facă să mă simt în largul meu și să mă lase să mă desfășor, respectiv să mă descoasă cu măiestrie, despre subiecte la care nici nu m-am putut gândi înainte. Jos pălăria! 🙂
Recunosc că, înainte de-a merge la înregistrare, eu mă gândisem la cu totul altceva. Adică, da, m-am dus ca o carte deschisă, pregătit să vorbesc despre orice, însă „recitisem” câteva capitole înainte. Cu alte cuvinte, m-am dus la Gelu cu niște preconcepții sau prejudecăți. Noroc că întrebările lui Gelu m-au surprins foarte plăcut și mi-au dizolvat preconcepțiile/prejudecățile—tocmai pentru că întrebările au venit din capitole pe care nu le pregătisem de-acasă, iar asta a făcut conversația cu atât mai plăcută 😉 Mulțumesc încă o dată!
PS Pe înregistrarea asta, constat că mâinile/palmele mele par foarte mărunțele. Bine, știu că n-am mâinile ca niște lopeți, da' mi se pare curios cum funcționează lentilele unei camere de filmare—până acum, mai observasem chestia asta o singură dată, într-o poză de la un training. Cine știe, poate chiar am palmele foarte mici, deși pot ține mingea de baschet cu o singură mână 😛
sursa ilustrației: YouTube/Împreună cu Gelu Duminică (detaliu)
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}