În estul și nordul României, are loc un masacru împotriva oamenilor și drepturilor omului, probabil chiar un genocid. Într-un stat independent, aflat sub cizma ocupației marelui vecin de la răsărit. Doar pentru că un om și aparatul de stat pe care și l-a construit, prin exercitarea arbitrară și abuzivă a puterii, își continuă nestingherit planurile. Despre asta ne-au avertizat niște jurnaliști și activiști civici. Anna Politkovskaia nu mai e printre noi.
În nord-estul României, „peste încă o căsuță,” un stat capturat sprijină masacrul. Doar pentru că un alt om și aparatul de stat pe care și l-a construit, tot prin exercitarea arbitrară și abuzivă a puterii, continuă să susțină marele vecin de la răsărit. Niște jurnaliști și activiști au intenționat să ne pună-n gardă și despre asta. Nu mai știm mare lucru despre Raman Pratasevici.
În vestul României, rezultatele alegerilor de ieri consolidează menținerea la putere a altor prieteni ai marelui vecin de la răsărit. Adică alți oameni care, alături de aparatele de stat pe care și le-au construit, și-au exercitat și încă-și mai exercită puterile în moduri arbitrare și abuzive. Avertizările au venit și de la oameni politici, nu doar de la jurnaliști și activiști. Da' tot degeaba.
În sudul României, s-ar părea că vedem cum funcționează impunitatea pentru un om care și-a exercitat puterea în moduri arbitrare și abuzive. E posibil să-i urmeze și un al doilea, care nu pare să se sinchisească de masacrul care se-ntâmplă la est. Avertizările venite de la jurnaliști, activiști—sau chiar oameni politici—au rămas fără ecou, fără consecințe, fără efecte palpabile în timp.
În Marea Neagră, pe lângă niște mine rătăcite sau pachete cu cocaină, trăiesc și rechini (mici și inofensivi), dar și căluți de mare (specie pe cale de dispariție). În România, cam la fel ca-n Marea Neagră: avem și turnători la securitate, și plagiatori, și mușamalizatori de profesie (iar toți aceștia nu-s nici mici, nici chiar inofensivi), însă mai avem și câțiva jurnaliști ori activiști (din păcate, extrem de puțini, aproape pe cale de dispariție), care ne avertizează despre ce nu e bine!
Situația asta e inacceptabilă! Pentru mine, e inacceptabil ce i se-ntâmplă Emiliei Șercan! Pentru mine, e inacceptabil că (luând-o în ordine inversă și crescândă!) încă mai pot funcționa, la vârful statelor, oameni care să exercite arbitrar și abuziv puterea politică, de parc-ar fi pe propriile lor moșii—așa cum pare c-au făcut-o, ori încă o mai fac (fie personal, fie prin interpuși), Ciucă/Ciolacu/Iohannis/Cîțu, Băsescu, Radev, Borisov, Vučić, Orbán, Lukașenka și Putin. Direcția asta e greșită și inacceptabilă!
Mi se pare inacceptabil ca singurul om de stat pe bune, în toată zona asta, să fie mărunțica președintă a Moldovei! Evident, în contextul internațional, mărunțelul președinte al Ucrainei îi ia fața Maiei Sandu—dar, pe fondul realităților noastre curente, cele care privesc dorința mea de exercitare imparțială și democratică a puterii politice, adică buna guvernare ori statul-de-drept, eu mi le simt alături, azi, doar pe Maia și pe Emilia. Iar asta e teribil de puțin, inacceptabil de puțin!
sursa ilustrației: Președinția Republicii Moldova
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}