Chișinăul e foarte dulce și colorat toamna. Îmi place, în mod deosebit, să mă plimb pe strada 31 august, unde frunzele căzute ale copacilor mi-aduc aminte de cum arăta strada pe care am copilărit eu în București. Eu ajung la Chișinău măcar o dată pe an, din 2006 încoace. Anul ăsta, am stat aproape o săptămână întreagă și voi mai merge pentru câteva zile. De data asta, am ajuns acolo cu cea de-a 5-a generație a programului LEAD Moldova și am stat inclusiv pentru lucrările celei de-a 3-a ediții a Forumului JustLead!
La Forum, am avut bucuria de-a facilita chiar sesiunea de deschidere, în care absolvenți din comunitățile Lideri pentru Justiție România și LEAD Moldova au stat de vorbă cu dna Veronica Dragalin, noua șefă a procuraturii anticorupție de la Chișinău, și cu dl Cornel Călinescu, șeful ANABI de la București. Cu Cornel mă cunosc de peste 20 de ani și am colaborat cu el în nenumărate calități—și ale mele, și ale lui (bine, ne-am mai și certat, ocazional). Pe Veronica abia am cunoscut-o acum o săptămână, însă mi-a lăsat o impresie foarte bună, mai ales pentru că ne-a zis că pornește de la premisa că are încredere în oamenii din instituție (până la proba contrarie, când sigur că se vor despărți), ceea ce e deja un mare progres față de criticile mele din trecut la adresa altor demnitari de la Chișinău.
Profitând de prezența mea la Chișinău, portalul Juridice Moldova mi-a solicitat un interviu despre strategiile anticorupție. M-a bucurat enorm și ideea de-a răspunde la astfel de întrebări, și cea de-a sprijini portalul, dar și faptul că interviul a fost susținut în compania unei participante din programul LEAD (Diana Mazniuc). Ne-am întins la vorbă (mai mult eu), așa că materialul publicat e mai degrabă o transcriere parafrazată, nu chiar dialogul propriu-zis—dar e delicios de citit. Iar eu m-am simțit liber să scot de la naftalină niște idei mai vechi—de exemplu, asigurarea pentru eșecul de management, nu numai protecția avertizorilor. Poate că Moldova reușește acolo unde România a eșuat...
exemplific abstract: fiind șef de instituție, solicit serviciile unui asigurator împotriva riscurilor de management, pentru ca acesta să desfășoare un audit operațional [din] care va rezulta un raport de reflectare a stărilor de fapt și-a recomandărilor apte de a modela situațiile curente. De asemenea, în baza raportului de audit, asiguratorul va calcula și prima de asigurare. Fiind conștient de faptul că prima de asigurare nu ar putea fi achitată din mijloacele instituției, aș miza pe asistența unui mecanism statal care, în primul an, [ar] acoperi prima de asigurare în proporție de 75%, în al doilea an, în proporție de 65%, în al treilea an, în proporție de 50% și așa mai departe. [integral pe juridicemoldova.md]
Apropo, revăzând înregistrarea de la eveniment, pare că am pe mine o cămașă de pijama 😛 Promit că e o cămașă foarte mișto, de calitate, pe care am primit-o cadou de ziua mea de la o prietenă foarte faină! Dar constat că se vede aiurea pe cameră...
Notă explicativă:
*) Kuliokul e un termen utilizat de mulți ani de zile în poveștile despre corupția din Moldova. Dacă am înțeles eu bine, e un termen provenit din limba rusă, care desemnează punga/sacoșa (de obicei de culoare neagră) în care se găsesc banii de șpagă, de plocon sau de parandărăt. În România, a existat chiar un dosar numit „Valiza,” probabil pentru că ai noștri-s ceva mai snobi.
sursa foto: Facebook/KAS Rule of Law Programme South East Europe
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}