Tocmai am realizat un lucru ciudat: România este, astăzi, la fel de ne-guvernată precum era cu un an în urmă! Acum un an, Guvernul vizibil era profund minoritar, fiind format din două formațiuni politice, care se sprijineau pe o susținere parlamentară de numai 20%. Se spunea că, la această susținere vizibilă, se mai adăuga, pe sub masă, sprijinul unei formațiuni de încă 30%, iar asta conducea la defecțiuni ireparabile în actul de guvernare. Astăzi, Guvernul vizibil este profund majoritar, fiind format din alte două formațiuni politice, care se sprijină pe o susținere parlamentară de circa 70%. Totuși, în funcție de măsurile discutate, această susținere se mai subțiază, destul de evident, cu câte 35%, ceea ce conduce, inevitabil, la defecțiuni implacabile ale actului de guvernare.
În condițiile astea, cine guvernează România?!? Răspunsul neplăcut, dar onest, este „Nimeni!” Pe când aveam o guvernare PNL–UDMR, liniile de forță ale politicilor publice și obiectivele strategice erau trasate, de bine-de rău, de la Bruxel. Noi, cetățenii, ne-am dat de ceasul morții și-am votat în noiembrie 2008, după cum ne-a tăiat capul, chipurile ca să ne-aducem Guvernul la București. Întrucât susținătorii PDL și PSD au cam votat unii împotriva celorlalți, iar votanții PNL și UDMR au rămas cu buza umflată, s-a ajuns la soluția celui mai mic rău: un parteneriat de guvernare PDL–PSD. Însă ei nu pot cădea de acord asupra măsurilor prioritare ori asupra direcțiilor strategice. De la alegeri încoace, toate partidele parlamentare joacă leapșa pe guvernate, pasîndu-și responsabilitățile înainte și-napoi, în cruntul dispreț al cetățenilor care s-au obosit să meargă la vot și al populației care nu s-a mișcat din casă.
Președintele Băsescu a înțeles repede acest adevăr, a căutat soluții și-a găsit un artificiu fantastic: Discursul de ieri, din Parlament, consfințește obștescul sfârșit al Guvernului de 2 luni și reprezintă noul program de guvernare al Guvernului FMI, pe care nu l-a ales ori susținut nimeni. Aritmetica parlamentară e simplă și demonstrează că nu ne mai putem baza pe un Guvern cu susținere mai mare de 45%, indiferent de combinațiile pe care ni le putem imagina, cu sau fără noi alegeri. Astfel, dacă nu poți guverna din interior, cea mai bună soluție este să cauți amatori în afară. Bruxelul ar putea continua, n-ar zice ba; dar nu se poate angaja la o astfel de aventură, pentru că așteaptă euro-alegerile din iunie. Ca să poată face punte peste alegerile euro-parlamentare, Bruxelul aduce în garanție Fondul Monetar Internațional, pe care-l instalează, pe sub masă, în susținerea Guvernului vizibil, dar incapabil. În acest fel, printr-un artificiu girat de Președintele și Parlamentul României, țara devine, în cele din urmă, guvernată!
Leapșa a pornit de la PSD, în 2004; au luat-o PNL și PD, care se țineau de mână; alergînd așa, legați unul de altul, s-au lovit cap în cap în 2006 și-a rămas leapșa doar la PNL; fugind unii după alții, PDL și PSD și-au luat leapșa guvernării în 2008, iar acum reușesc s-o dea, mai departe, către FMI. Da, pentru mine, acordul cu FMI este o garanție, așa cum este și Mecanismul de Cooperare și Verificare cu Uniunea Europeană. Dar, dacă partidele noastre vor să câștige alegerile numai pentru a fugi de guvernare, țara nu va merge niciodată într-o direcție bună! Și nu mă încălzește absolut deloc, câtă vreme eu plătesc pentru joaca lor, iar ei nu se-nghesuie să mă sprijine cu nimic! Nu vreau să mă guverneze FMI, pe care nu-l pot trage la răspundere! Dacă-ntradevar nu-s în stare de nimic, măcar să-și asume ceva în privința expulzării Guvernului în afara țării: fie un dezastru de genul Bulgariei din 1996-97, urmat de instituirea unui Consiliu Monetar patronat de Banca Centrala de la Frankfurt, fie o campanie puternică pentru transformarea Uniunii Europene într-un mega-stat cu un Guvern federal la Bruxel!
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}