„Oareșicând” e un foarte frumos adverb, pe care l-am redescoperit de curând. Cred că-mi definește foarte bine perioada asta, de aproape 2 ani, de când petrec foarte mult timp în casă. Mă situează într-un timp oarecum ... «atemporal», să zic așa? Nu-i nici exact, da' nici pierdut. Nu-i nici concret, da' nici imaginar. E fluid, da' e și suficient de consistent. Ține mai mult de cum mă percep, decât de cum mă simt...
Mi-am amintit de-acest cuvânt în timp ce priveam la o scenă din Star Trek Beyond. În acest film, Simon Pegg nu-i doar actor, ci și scenarist. Iar personajul lui, Montgomery Scott, își amintește o vorbă de-ale bunicii lui: nu poți rupe vreascul, cât timp e parte dintr-un snop. Sau, cum zice (bunica lui) Scotty, "you can't break a twig in a bundle." Legătura cu Esop e opțională.
Oare cine o fi pronunțat aceste cuvinte? Bunica personajului Scotty sau bunica scenaristului Simon? În viitorul imaginar al scenariului de film sau în trecutul concret al vieții unui om în carne și oase? Chiar așa o fi zis, cu fix acele cuvinte, în fix acea înlănțuire a vorbelor? E o reconstituire sau o reconstrucție? De fapt, nici măcar una dintre întrebările astea nu contează!
Oareșicând, orice bătrân i-a spus oarece similar unui oarecare copil. Pe când era copilă, și bunicii i-a zis cineva. Iar copilul a spus zicătoarea asta mai departe, pe când a devenit și el bunic. Doar că noi învățăm mai greu, pentru că una e să știm ce-nseamnă acea înlănțuire de vorbe și cu totul altceva e să-nțelegem tâlcul întregii zicători.
Lecția acestei zicători e ce-am luat eu din '21 și-mi doresc să duc cu mine, mai departe, în '22. Am înțeles, în cele din urmă, că suntem vreascuri și că ne putem rupe foarte ușor, dacă suntem luați unul câte unul. Am înțeles, de asemenea, că nu mai putem fi rupți așa ușor, dacă facem parte dintr-un snop. Am și văzut exemple de snopuri—unele fără noimă, altele cu scop perfid.
Eu cam știu care mi-e „snopul.” Și știu și că are un scop nobil. Doar că nu suntem prea multe vreascuri în snopul nostru, așa că suntem în pericol—mai exact, suntem într-o situație de risc. Intenționez (și plănuiesc!) să-mi țin ochii deschiși, inima deschisă, brațele deschise, astfel încât să pot aduna mai multe vreascuri în snopul nostru, să ne întărim. Oareșicând. Deși mai repede ar fi mai bine!
Și le mulțumesc vreascurilor din snopul meu, că m-au ajutat să nu mă rup nici eu în vremurile astea, de când petrec(em) atât de mult timp în casă! ♥ E mișto să știu că „snopul” poate exista și ... «atemporal» ori chiar «aspațial»—nici exact, da' nici pierdut; nici concret, da' nici imaginar; fluid, da' suficient de consistent.
sursa foto: prelucrare după IMDb
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}