Lenea (RO)

Eu cred c-am ajuns în situația asta pe motiv de lene. Adică incapacitatea de-a lucra în coaliție, inabilitatea de-a dialoga, lipsa aptitudinii de-a guverna—toate au, la rădăcină, o cauză comună: lenea! Desigur, există o formă de lene relaxa(n)tă, una chiar alintată, o alta creatoare, dar nu despre formele astea de lene vorbesc eu aici. Eu mă refer la lenea îngălată!

Dlui Cîțu i-a fost lene să gândească și să muncească pentru a obține șefia PNL în niște condiții oneste și transparente. Dlor Barna și Cioloș le-a fost lene să facă presiune pentru eliminarea impostorilor din cercul puterii și să gândească niște reforme durabile. Dlui Kelemen i-a fost lene să caute și să găsească o soluție viabilă și constituțională pentru mai buna funcționare a Justiției (sau măcar numai a parchetelor). Dlui Iohannis i-e lene tot timpul—uneori i-e lene să vorbească, adeseori i-e lene să-și întrebe consilierii; de fapt, dumnealui i-a fost lene să-și aleagă niște consilieri pricepuți. Iar dlor Ciolacu, Dragnea, Tăriceanu, Ponta et ejusdem farinae le-a fost lene să aducă un contracandidat mai serios decât dna Dăncilă în alegerile din 2019.

Prostia, abuzul, lăcomia, opulența, nechibzuința, ezitarea fricoasă, graba care strică treaba, permanenta „urgență”—toate astea (și încă multe altele) sunt simptome ale unui organism social îmbolnăvit de lene îngălată!  

Da, și mie mi-a fost lene să mai scriu despre politică în ultima vreme! Din mai încoace, am simțit că nu mai am putere, motivație, dorință—simțeam că ne ducem de râpă, că scriam și vorbeam în van! Pentru ce să-i mai întristez și pe alții cu gândurile mele negre? De fapt, am lăsat-o mai moale încă de prin decembrie și ianuarie, pentru că varianta «lenevoasă» a guvernării n-avea cum să-mi aducă vreo motivație sau inspirație. Nu mai știu cine m-a întrebat cum văd următorii 10 ani, deceniul '20, iar eu am răspuns că va fi caracterizat de «băltire». Acel răspuns a fost instinctiv, dar acum i-am găsit explicația: dacă, timp de atâția ani, am fost conduși de oameni leneși, îngălați, indolenți și inepți (ba chiar și intoleranți!), n-avem cum s-avem parte, dintr-o dată, de înflorire!...

Avem mult de muncă, mai ales cu oamenii, mai ales cu cei din partide, mai ales la (re)educarea lor, însă ne aflăm într-un cadru care ne face munca de reconstrucție teribil de grea. În cadrul actual, care încurajează lenea îngălată, munca asta ar fi inutilă! Și de-asta nu ne-ar putea ajuta acum alegerile anticipate—adică e suficient să ne uităm la cazurile Bulgariei și Moldovei. E nevoie de regândit cadrul de lucru (așa cum scriam în mai 2020), astfel încât oamenii să-și dorească lenea creativă, lenea alintată, lenea relaxa(n)tă 😉 Adică eu accept că oamenii vor să lenevească, da' cred că putem găsi o variantă în care lenea asta să fie pusă la treabă!

PS Pentru că parte din mărul discordiei și/sau declanșatorul aparent al crizei e pârlitu' 'cela de PNDL3 (zis „Saligny”), amintesc aici de soluția pe care am propus-o în iunie 2018—dar care necesită muncă, nu merge pe leneveală!

Actualizare, 5 septembrie: În bula mea de Facebook, singurul comentariu despre această criză, care a scos în evidență cauza profundă a întregului lanț de evenimente (și ilustrează inclusiv trimiterea mea la lene), îi aparține lui Florin Bondar.
Actualizare, 19 octombrie: Și Magda Grădinaru aduce vorba, în SpotMedia, despre lenea îngălată (alături de narcisism și minciună), făcând referire la o carte de Morgan Scott Peck, via Petru Cimpoeșu.

sursa ilustrației: Motivation Mentalist (nu știu dacă Bill Gates chiar a spus cuvintele astea și mi-e lene să verific acum; dar, în contextul antivaccinist în care ne aflăm, sper că un citat din Gates irită suficient de tare, încât textul ăsta să fie citit)