I don’t like that they make stupid mistakes in my name!
I don’t like, I don’t like, I don’t like the system!
—Karsay Dorottya, Nem tetszik a rendszer!, 2011
Păi, nici mie nu-mi place sistemul ăsta… Mă uitam, aseară, la Spartacus, şi-mi dădeam seama că mă simt prins în capcană, sufăr, mă enervez când văd ce tâmpenii fac oamenii politici, fie la putere, fie în opoziţie! Dar ei nu s-au gândit vreo secundă la mine, lor nu le pasă de mine nici cât negru sub unghie! Normal că sistemul ăsta mi se pare o manea infectă, pentru că n-am luat parte nici la conturarea intenţiei, nici la elaborarea designului! De-asta mă simt prins în cuşcă! Dar Andrei Găitănaru mi-a amintit că nu mă aflu în cuşcă, ci pe partea cealaltă, aşa că depinde numai de mine:
Aşa cum bine arată Barbu Mateescu, sistemului îi place, îi convine actuala situaţie, pentru că doar aşa se poate conserva/perpetua. E un mainstream căruia nu i se poate opune decât un alternative stream, cum bine arată Andrei Tiut. Provocarea, însă, pare să fie la nivel de lideri şi de leadership, cum l-am văzut spunând şi pe Adi Moraru. Dar există deja un segment mare de populaţie (cel puţin 40%) care stă pe partea cealaltă, fără să ia în seamă cuşca, fără să-şi facă nervi… Şi mulţi oameni din acest segment se simt foarte bine fără leadership (sau fără lideri vizibili), construiesc lucruri durabile şi valoare adăugată în economia de piaţă, colaborând ca acest stol de grauri (vedeţi de la minutul 14:30 🙂
Don Tapscott spune c-am trecut deja într-o nouă etapă de dezvoltare a omenirii, în era informaţiilor/inteligenţei inter-conectate, iar eu spun că sistemul politic pe care l-am moştenit din era industrială nu ne mai este de folos! Resimt lucrul ăsta de 4 ani (sau mai mult?), dar acum mi-e extrem de clar… Explicaţia lui Adrian Demian-Groza pentru frământările politice dintre Ponta şi Băsescu mi se pare mai adecvată decât multe altele, dar şi conflictul european are cauze mai adânci, legate de incapacitatea unui sistem moştenit din era industrială de-a face faţă provocărilor din era reţelelor informaţionale.
Cum găsim (măcar) o soluţie pentru această provocare? În mod sigur nu prin compromisul Merkel-Hollande, alegerea lui Blaga, tăcerea lui Antonescu, isteria lui Ponta, încruntarea lui Băsescu, şerpuirea lui Andruh, slugărnicia lui Pop sau orice altceva ne mai oferă personajele din acest mainstream… Soluţiile nu vor apărea câtă vreme ne raportăm la cuşca de pe partea cealaltă! Ştiu, chiar şi libertatea e relativă, dar există modele care dau rezultate, modele care devin legende, motivează şi inspiră… Strigătul ăsta apare în atât de multe filme, încât deja mi-e ciudă c-am pierdut atâta timp…
Update: Descopăr că Andrei Tiut a făcut o conexiune similară, în engleză 🙂
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}