Agenda cetăţeanului nu cuprinde regionalizarea drept o prioritate imediată; priorităţile nemijlocite ale cetăţeanului par să fie locurile de muncă (şi creşterea veniturilor), calitatea serviciilor publice (mai ales cele de sănătate şi educaţie, dar fără creşterea cheltuielilor), respectiv nivelul de trai (atragerea unor beneficii conexe din alte surse). Cu alte cuvinte, cetăţeanul îşi doreşte dezvoltare, dacă se poate una durabilă; din această perspectivă, încă nu este clar dacă regionalizarea poate contribui în vreun fel… Există o teorie conform căreia regionalizarea va contribui la mai buna absorbţie a banilor europeni, pentru proiecte relevante şi necesare la nivelul regiunilor de dezvoltare. Presupunând că această teorie este adevărată (capacitatea administrativă a instituţiilor regionale ar deveni, până în 2014, mult superioară celei actuale), ne-am propus să trecem în revistă criteriile după care s-ar putea face regionalizarea, cu scopul de-a răspunde priorităţilor nemijlocite ale cetăţeanului:
sursa: www.advocacy.ro
Sugerăm că pericolul cel mai mare în privinţa regionalizării este dorinţa de-a lua decizia privind delimitarea teritorială pe baza prea multor criterii. Al doilea mare pericol este transformarea dezbaterii despre regionalizare într-un concurs de frumuseţe între municipiile aspirante la statutul de capitală regională. Al treilea pericol este pierderea din vedere a relevanţei regionalizării pentru cetăţeanul obişnuit, care are şi va continua să aibă nevoie de un loc de muncă, dependent de politicile de stimulare a mediului de afaceri, care generează şi va continua să genereze litigii, deci atât cetăţenii, cât şi oamenii de afaceri, vor trebui să aibă acces la justiţie, iar pentru asta vor avea nevoie (şi) de infrastructură de transport. În opinia noastră, România nu are cum valorifica prin regionalizare niciun fel de oportunitate, iar delegarea competenţelor nu devine mai performantă dacă România e împărţită în 40+, 15+ sau 8+ regiuni, dar regionalizarea poate contribui la creşterea competitivităţii economice, dacă urmăreşte creşterea veniturilor, menţinerea sau scăderea cheltuielilor şi atragerea beneficiilor conexe.
Pentru a trasa liniile de demarcaţie între regiunile de dezvoltare, credem că decizia trebuie redusă la un singur criteriu, care să aibă potenţialul de a soluţiona … [continuarea pe advocacy.ro]
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}