A mai trecut o moţiune, parcă a patra din ultimii 10 ani? De data asta, cu 238 de voturi. Vieţile noastre nu vor fi cu nimic mai bune începând de mâine, nici măcar de poimâine. Văd că unii continuă să pedaleze pe ficţiunea alegerilor anticipate. Mi se pare ridicol şi voi explica mai jos de ce. În plus, cred că evenimentul de azi şi perspectivele imediate trebuie discutate la pachet cu Decizia CCR privind remanierea miniştrilor şi restructurarea politică a Guvernului.
Decizia CCR pierde din vedere două lucruri extrem de importante. Din păcate, aceste lucruri nu sunt formulate suficient de explicit nici măcar în opiniile separate ale dnei Stanciu şi dnei Tănăsescu. Primul dintre aceste lucruri este ficţiunea juridică prin care dna Dăncilă a reuşit să abată atenţia de la un conflict juridic de natură constituţională real, către unul fictiv. Al doilea ţine de atribuţia constituţională a Preşedintelui, de-a veghea la buna funcţionare a autorităţilor publice (vezi art. 80, alin. 2).
Prin destrămarea coaliţiei de guvernare şi refuzul dnei Dăncilă de-a se prezenta în faţa Parlamentului, pentru votul de restructurare, a apărut un conflict politic real între Guvern şi Parlament. În loc să fie soluţionat acest conflict, pe calea negocierilor politice în Parlament, nouă ni s-a servit un surogat, un fals conflict juridic între Guvern şi Preşedinte. Din păcate, pentru motive foarte bine explicate de Bogdan Dima, CCR a tranşat falsul conflict, ignorând conflictul real. [Am mai scris despre simulaţiile aduse în atenţia CCR, aici şi aici.]
Nici măcar Preşedintele n-a fost în stare să argumenteze suficient de clar că refuzul său de-a numi nişte miniştri interimari ţine de datoria sa privind buna funcţionare a autorităţilor, adică inclusiv cooperarea loială dintre Guvern şi Parlament. Dar o spun eu, criticând Decizia CCR: Preşedintele are obligaţia de-a veghea că Guvernul este expresia majorităţii parlamentare, pentru că doar aşa i se poate asigura buna funcţionare. Din acest motiv, eu cred c-a făcut foarte bine că n-a mişcat nimic pe tema remanierii!
Însă, dacă acceptăm această teză, trebuie să-i acceptăm şi corolarul: Preşedintele este obligat, în egală măsură, să desemneze un candidat de prim-ministru care să fie capabil de-a obţine sprijinul unei majorităţi parlamentare. De-asta e ridicol scenariul cu alegerile anticipate! Pentru că acest scenariu pleacă de la premisa că Preşedintele va fi de acord să desemneze, de două ori la rând, nişte paţachine, nişte candidaţi de paie, incapabili de-a mobiliza vreo majoritate. Cum ar putea să fie de acord cu aşa ceva?, să se umple de ridicol, mai ales în toiul campaniei electorale?
Aşadar, atenţie mărită la tortul de sub glazură! Strict constituţional, e foarte bine că moţiunea a trecut, iar conflictul dintre Guvern şi Parlament s-a stins. Tot din perspectiva asta, strict constituţională, eu cred că nu e cazul să-i dăm atenţie fantasmagoriei cu alegerile anticipate. Mult mai important mi se pare să vedem dacă PNL îşi va asuma o guvernare monocoloră, cu susţinerea USR, PMP, UDMR şi, posibil, ALDE; sau dacă PSD va accepta să continue la guvernare, într-o nouă coaliţie, cu PRO şi ALDE. Sper că ne-am lămurit că n-avem nevoie de încă un guvern tehnocrat!
sursa foto: Inquam Photos/Octav Ganea, via Digi24
bonus, #ieşilaVOT pentru alegerile locale din Republica Moldova:
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}