Nimicuri electorale (RO, îngândurat)

N-am de gând să-ți spun acum ceva
Despre care nu știai deja,
Când te-ai trezit azi-dimineață!

Depeche Mode, 1987. “Nothing.” Music for the Masses.

Moldova și Bulgaria, cu rezultatele din alegerile lor prezidențiale, nu sunt vreo surpriză! Ne pot întrista ori revolta rezultatele, procesele electorale, ba chiar și modalitățile prin care au fost selectați candidații. Ne pot înfuria discrepanțele dintre așteptările personale, prognozele sociologice și rezultatele finale. Ne pot scoate din minți diferențele substanțiale dintre ce simțim că e nedrept și ce se poate dovedi că-i ilegal. Ne pot îngrijora efectele geo-politice și militare, ne putem teme de o mulțime de lucruri… Dar nu putem sta așa, să ne plângem, să ne lamentăm, așteptând rezolvarea de la alții; nici să ne punem speranța în vreun personaj mesianic!

sursa foto: AZ Quotes; între timp, am aflat că e un citat atribuit în mod eronat lui Toffler, întrucât autorul este Herbert Gerjuoy

Dacă evoluționiștii și creaționiștii, deopotrivă, ne spun că omul e înzestrat cu liber arbitru, zic că n-ar fi rău să ne luăm fiecare soarta în mâini și să lucrăm împreună pentru a depăși momentul. Mai întâi, să recunoaștem c-am ajuns aici pentru că ne-a fost mai comod să-i lăsăm pe alții să ia decizii în numele nostru, pentru că nouă ne-a fost lene să ne implicăm; că i-am lăsat pe alții să facă selecția informațiilor și opiniilor pe care le consumăm, pentru că nouă ne-ar fi luat prea mult timp să verificăm din mai multe surse. Nu neg valoarea serviciilor și a mecanismelor de schimb ori ale pieței, dar o vorbă din bătrâni spune că „nu tot ce zboară se mănâncă!”

Apoi, să recunoaștem că nu ne implicăm suficient nici în comunitate, că nu discutăm lucruri serioase cu vecinii, că nu ne mobilizăm pentru a construi concordie în vecinătatea noastră imediată—pe uliță, în bloc, în localitate. În condițiile astea, sigur că nici cei care iau decizii, nici cei care ne informează, nu au vreo astfel de preocupare pentru concordia din vecinătatea mai mare, numită regiune sau continent. Fiecare-n lumea sa, foarte individualiști, în ciuda deschiderii normative a proceselor decizionale și-n ciuda accesului facil la informații (ambele avansând accelerat, la nivel global), ne-am fragmentat, izolat și desincronizat (min. 1:04:25) în preocupările noastre—acum, oare fiecare om a devenit o insulă?

Pentru că obiectivul comun ar trebui să ne fie refacerea capitalului social (iată exemplul vechi și exemplul nou), alături de consolidarea reformelor care să stabilizeze capitalul social, revin la cele 3 învățăminte extrase din discuția de ieri:

• Avem nevoie de implicarea menționată mai sus, umană (sau chiar re-umanizată), de aplecarea onestă către preocupările celor de lângă noi, tocmai ca o formă de inovare în relația dintre cetățeni și politicieni, că oameni suntem 😉
• Avem nevoie să re-personalizăm comunicarea politică, s-o facem mai aproape de oameni, mai caldă (știu, va fi mult mai scumpă); și să ia în considerare, mult mai mult decât până acum, aspirațiile oamenilor, nu doar nevoile și problemele lor.
• Avem nevoie să învățăm și să exersăm democrația mai ales la firul ierbii, în comunitățile locale, acolo de unde se nasc și fricile, și speranțele! De-acolo m-aștept s-apară noii politicieni, cei care ne vor ajuta să ne re-sincronizăm, să ne re-deschidem, să ne re-unim (în umanitate, mai mult decât în națiuni ori în state).

Profilul politicianului post-Brexit/Trump trebuie să fie unul de facilitator-comunicator, mult mai aproape de ce fac acum ONG-urile care se ocupă de organizare comunitară. Empatie, realism, informare corectă, dialog și educare reciprocă în timp real, astea cred eu că sunt trăsăturile pe care le așteptăm de la noii politicieni, dacă vrem să evoluăm și să ne transformăm viețile și comunitățile în ceva mai bun, ceva mai bine.

Liberul arbitru ar trebui să ne fie suficient pentru ca fiecare dintre noi să decidă să iasă din letargie și să se implice în această mișcare de schimbare personală și socială. Am ajuns la momentul preconizat de Toffler [sau de Gerjuoy?], în care trebuie să ne dezvățăm de vechiul mod de-a face politică și să reînvățăm cum se face politică, de la om la om, adaptat vremurilor în care trăim. E posibil să ne ajute foarte mult modul originar de-a face politică, din ușă-n ușă—doar că tot timpul anului, nu numai în campania electorală 😛