Nişte înapoiaţi (RO, sincron)

Da, aţi observat bine, săptămâna trecută am sărit peste sincron, pentru că am avut mult de lucru, iar blogurile au rămas pe planul 3. Dar, săptămâna asta, ne întoarcem cu o discuţie despre brain drain vs. brain gain, mai ales că suntem şi noi, Madama şi eu, nişte înapoiaţi 😉 Adică am fost plecaţi la studii în străinătate, dar ne-am înapoiat în ţară, cu gândul că aici putem face mai multe şi mai bine decât în alte părţi—cred că înapoierea în ţară e-un fenomen mai des întâlnit printre „umanişti” decât printre „tehnici,” dar nu am cifre în acest sens…

Întâmplarea face că, recent, am fost rugat de LSRS să le citesc primul draft al strategiei lor pentru atragerea în ţară a tinerilor din diaspora. Prima mea reacţie a fost că nu-i nevoie ca studioşii neamului să se căciulească în faţa Guvernului pentru a primi o motivaţie de-a se-ntoarce. Apoi, mi-am dat seama că obţinerea unei astfel de motivaţii se poate răsfrânge pozitiv asupra întregii populaţii, dacă lărgim unghiul din care privim problema, aşa c-am formulat 2 recomandări simple, pe care m-am bucurat să le găsesc incluse în documentul final 🙂

• să se introducă o formă de facilităţi fiscale pentru înapoiaţi, similară celei pe care am adoptat-o în privinţa specialiştilor IT, adică o scutire de impozite—mai exact, aş folosi formula testată de Soros, cu descreşterea graduală în timp a „subvenţiei”;
• să se deschidă piaţa pentru competiţia dintre înapoiaţii români şi orice alţi tineri, de unde-or veni ei—mai exact, aş oferi scutirea cu descreştere graduală pentru orice absolvent de top 500, ca să nu ne lovească vreo procedură de infringement.

Întâmplarea face şi că, de 2-3 ori pe an, scriu recomandări pentru tineri români care doresc să plece la studii în străinătate. De fiecare dată-mi pun întrebarea dacă omul pe care-l recomand are suficiente motivaţii pentru-a se-ntoarce-n ţară—eu le găsesc de fiecare dată, însă nu totdeauna şi persoana în cauză… Nu-mi pare rău, pentru că mi se pare la fel de important să fim prezenţi în lume! Ăsta e şi motivul pentru care, atunci când mi s-a cerut o părere, am oferit o soluţie de-a compensa brain drain-ul din România cu brain gain-ul în România 🙂

Zău că putem fi şi noi vestul altora, cu cer senin şi plaje însorite, cu oportunităţi de muncă şi de învăţare, unde-ar putea deveni orice şi-ar dori! Zău c-am avea mult de câştigat dintr-o astfel de politică publică—în loc să ne lamentăm că ne pleacă minţile cele mai luminate, am putea să ne batem, rece, calculat, pentru atragerea celor mai înclinaţi spre depăşirea şi soluţionarea celor mai interesante provocări 😉 Nu de alta, dar în ciuda şi, uneori, chiar datorită modului execrabil în care e condusă, România e o ţară plină de provocări! Go west, că România devine parte din „Occident” 🙂