Niște pariuri? (RO, electoral)

Parlamentul și Președinția intră în ultima lună în care mai pot conlucra pe tema reformei electorale. Dacă nu vor ajunge la consens față de doleanțele și așteptările cetățenilor, urmează o perioadă grea: mai întâi, vor constata că-și pierd legitimitatea și credibilitatea; apoi, în încercarea de-a-și afirma autoritatea, vor intra în logica unui conflict permanent. Sigur că nu va fi un conflict deschis, c-așa ceva nu-i stă în caracter dlui Iohannis, dar tensiunea se va vedea în comunicarea publică și, mai ales, în decizii. Cred că numirile de ambasadori sunt menite să prevină conflictul, să detensioneze relația, să ofere o mai largă marjă de negociere între Parlament și Președinție, poate chiar pe acest subiect, al reformei electorale… Oare vor reuși să iasă toți cu fața curată, câștigând deopotrivă pariurile cu democrația și cu statul de drept?

sursa foto: pistruiatu.ro

Dincolo de toate lucrurile deja semnalate de colegii mei din Campania Politică fără Bariere, eu am mai găsit trei chestiuni care ne pot da bătăi de cap, primele două având și un pronunțat iz de neconstituționalitate:

• art. 44, alin. 1, lit. a) din Legea partidelor transformă CCR într-o instanță de drept comun, deși CCR nici măcar nu-i parte a puterii judecătorești 🙁 Principiul simetriei actelor juridice presupune ca desființarea unui partid să se facă tot la tribunal, dacă acolo se înființează; în plus, tribunalul e perfect capabil să judece încălcarea normelor constituționale;
• art. 3, alin. 5 din Legea finanțării partidelor poate conduce, printr-o interpretare abuzivă, la înlăturarea unor forme de răspundere 🙁 Transformarea retroactivă a împrumutului în donație, urmată de contabilizarea „donației” în bugetul celui de-al 3-lea sau al 4-lea an, ocolește răspunderea conducerii partidului pentru depășirea plafonului de donații din anul contractării împrumutului și din anii cheltuirii banilor;
• art. 5, alin. 2 din aceeași Lege a finanțării este o poartă deschisă pentru surse oculte și chiar pentru spălare de bani 🙁 Cele 200 de salarii pentru donațiile de la persoane fizice ar trebui înlocuite cu limita de ⅓ din veniturile anuale realizate de acea persoană, conform cu logica art. 728 din Codul de procedură civilă, pentru a facilita verificarea de către autorități (Curtea de Conturi, AEP sau ANAF?).

Alături de aceste detalii, se adaugă alte provocări, mai mari–reforma electorală promisă de politicieni ar trebui să conducă la reprezentativitate, integritate și durabilitate:

• câtă vreme se păstrează alegerea primarilor dintr-un singur tur, rezultatul nu are cum să fie cu adevărat reprezentativ 🙁 Nici procesul de adoptare nu prea e reprezentativ, dacă doleanțele și așteptările cetățenilor nu sunt luate în considerare, ci deciziile se iau exclusiv pe baze arbitrare, cică „politice”;
• câtă vreme partidele locale sunt forțate să-și pună candidați de formă în încă 74 de localități, la județ ori la parlament, nu mai încape vorba despre integritate 🙁 Când legea te împinge să minți ori îți deschide portițe pentru furt sau spălare de bani, integritatea se transformă într-o lozincă fără conținut;
• câtă vreme partidele locale nu au posibilitatea reală de-a-și deconta cheltuielile de campanie și de-a primi subvenția pentru funcționare, pe întreg ciclul electoral, nu văd cum se poate discuta despre durabilitate 🙁 Iar față de stabilitatea legii în timp, am auzit de-atâtea ori că „încercăm să vedem ce rezultate dă, după care mai putem modifica în 2017,” încât mă-ntreb dacă vorbim aceeași limbă?

sursa: petiția pentru alegerea primarilor din 2 tururi

Pariul politicienilor pe reforma electorală se află în impas. Marți dimineață, consultările cu oengiști și politicieni au condus la identificarea câtorva posibile soluții privind recorelarea textelor din Legea partidelor, Legea finanțării și Legea alegerilor locale. Lucrările de marți după-amiază ale Comisiei comune au arătat cât de mare e diferența dintre retorica și acțiunea politică. Miercuri, dându-și seama că graba strică treaba (sau că se mai poate negocia și altceva, la pachet), deputații au hotărât s-amâne votul final cu o săptămână. Parlamentul și Președinția trebuie să aleagă: fie vor adopta și promulga legi proaste, dar aplicabile în alegerile locale din 2016, fie legi întârziate, adică inaplicabile în alegerile din 2016, fie legi bune și aplicabile!

În cazul unor legi proaste, toată lumea va da vina pe Parlament; în cazul unor legi târzii, toată lumea va da vina pe Președinte; în cazul unor legi bune și aplicabile, nu vor ști care și cum să-și aroge meritele: „succesul are mai mulți părinți; doar eșecul este întotdeauna orfan!” Pe calendar, provocarea este ca legile să intre în vigoare cu un an înainte de data alegerilor, adică maxim la 9-10 iunie; pentru asta, e nevoie să fie publicate în Monitorul Oficial; înainte de publicare, trebuie să fie promulgate de Președinte; înaintea promulgării, e posibil să fie nevoie de o decizie CCR, pe calea controlului anterior de constituționalitate; iar ca să poată ajunge la CCR (dacă este cazul), Parlamentul trebuie să dea un vot final în Camera Deputaților. Cum vor reuși politicienii să-nghesuie toate aceste activități în numai o lună de zile, nu știu!?

Până acum, politicienii au cam lălăit-o cu reforma electorală, lăsând senzația că nu se prea pricep la proceduri și planificare 🙁 Sau în mod deliberat au lăsat-o pe ultima sută de metri, ca să poată face din asta o monedă de negociere?!? Mă-ntreb, dacă Președintele l-o fi numit ambasador în SUA pe dl Maior, ca să poată obține sprijinul PSD pentru reforma electorală, oare vom putea uita episoadele cu eco-anarhiștii și Big Brother? Dacă numirea dlui Hurezeanu ca ambasador în Germania este menită să obțină sprijinul PNL pentru aceeași reformă electorală, vom putea uita diatriba anti-DNA? Deși mi-e neclar pentru ce beneficii politice ar fi numit dl Cioroianu la UNESCO, oare putem uita momentul cu deșertul egiptean? Dacă nu mi-am pierdut de tot memoria, scopul scuză mijloacele dacă și numai dacă scopul e nobil, iar mijloacele nu-s pe de-a-ntregu’ ticăloase… Ce cote ar putea avea pariurile astea, privind mijloacele, scopul, calitatea reformei și încadrarea în timp?!?