Oglinda Democrației (RO)

Codru Vrabie -

E Ziua Democrației, la 20 de ani după 9/11. Îmi petrec ziua asta pe drum, înspre Costești, în Republica Moldova. Am un training acolo; apoi, și-o proiecție de film. Democrația merge șontîc și la București, și la Chișinău, și prin alte capitale ale lumii. Iar eu am aflat, în weekend, c-am fost „suspect de influență” din partea serviciilor, în ochii unor amici/cunoștințe—nici nu știu dacă e de râs sau de plâns...

Săptămâna trecută, am însoțit filmul Justiție Nevăzută la Festivalul de Teatru Piatra Neamț, așa cum mai făcusem cu 3 săptămâni înainte, la Festivalul de Film și Istorii Râșnov; și cum voi face, din nou, la Chișinău. Cea mai interesantă întrebare venită din public a fost dacă nu cumva sunt prea idealist în eforturile mele de-a instrui viitori conducători ai justiției din România (și Moldova, aș adăuga eu). Am răspuns că nu, pentru că, prin contrast, viziunea pragmatică ar fi să mă pregătesc pentru o justiție condusă de ticăloși (da, am vrut să spun lepre sau jigodii, da' m-am controlat), iar eu nu-s capabil să mă pregătesc pentru a trăi un coșmar. Am mai scris despre asta, chiar în iulie.

În urmă cu 20 de ani, pe 11 septembrie, lucram la Centrul de Resurse Juridice. Țin minte c-am văzut imagini de la New York, cu turnurile gemene căzând, pe ecranul extrem de mic al televizorului de la portar. Și, multă vreme, n-am știut cum să mă raportez la acel eveniment. În mintea mea, se băteau gândul „ce bine c-am ajuns acolo, în '97” cu „ce păcat că nu voi mai putea ajunge acolo a doua oară,” în timp ce revedeam în buclă acest videoclip de la Depeche Mode (filmat cu un etaj mai sus decât unde am reușit eu să ajung—sau am avut voie). Da, poate că sunt idealist, având în vedere că, de mai bine de 20 de ani, muncesc la democrația asta, fără prea multe rezultate vizibile...

Dar am avut și marea bucurie de-a vedea că există niște rezultate! 🙂 Unul dintre ele este chiar piesa Gianinei Cărbunariu, cu Planeta Oglindă, pe care am avut privilegiul s-o urmăresc, în Festivalul de la Piatra Neamț, chiar sâmbătă seară, pe 11 septembrie. M-a lăsat paf! Nu sunt eu critic de teatru, da' m-au impresionat profund cele 3 planuri pe care le-am identificat eu în piesă, pe lângă modalitatea de montare a piesei în aer liber, cu căști, respectând condițiile impuse de pandemie:

  • Un plan este cel ecocentrist, despre cum ne distrugem planeta, care se leagă și de tema Zilei Democrației din acest an, dar și de cel mai nou episod (08) din podcastul Rule of Law Rules (pe care-l publicăm azi și miercurea viitoare).
  • Alt plan este cultural, despre teatru în sine și dacă acest concept e pe cale de dispariție; iar răspunsul pe care mi l-am luat eu, direct din piesă, e că n-are cum, câtă vreme există realizatori creativi, respectiv public doritor de inovație.
  • Celălalt plan e chiar cel democratic, despre cum (nu) dau (deloc) socoteală unii politicieni, despre „esențiali” și abuzul puterii de decizie, despre libertatea de exprimare și libertatea de asociere—societatea încă e sănătoasă, vă spun! 😉

Cât despre „influență,” ce să zic?!? Poate că unii oameni au nevoie de explicații de genul ăsta, așa că și le inventează—ori le acceptă pe negândite și nemestecate, atunci când astfel de explicații le sunt livrate? Cert e că, la cât de multe belele și mizerii am trăit noi, în familie, din direcția „serviciilor,” pot doar să râd față de astfel de „suspiciuni” construite pe minciuni. Există-n lumea asta și nevoia de oglinzi strâmbe, nu-i așa? Noi să fim sănătoși! 🙂

sursa foto: arhiva personală, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, septembrie 2021;
bonus: ultimele reprezentații din acest an sunt programate pe 24, 25 și 26 septembrie