PDLecţii de…geaba? (RO, abonantandiorsaliu!)

Am urmărit, desigur, evenimentul din weekend, însă n-am stat cu ochii lipiţi de TV, pentru că nu suport, mă plictisesc discursurile de partid… Dar am urmărit cu atenţie ştirile de sâmbătă noaptea, despre contestaţii şi renumărarea voturilor şi fuga cu urnele—foarte distractiv, dar îngrozitor de trist! Eu cred că forţa unui partid nu se măsoară prin vigoarea discursului împotriva guvernanţilor, ci prin eficienţa măsurilor pe care le adoptă în interesul cetăţeanului (evident, în unitatea de timp, ca la fizică). Aşadar, la un partid de opoziţie contează mai degrabă înţelepciunea decât forţa, iar întâmplările de sâmbătă ne-arată un PDL lipsit de înţelepciune 🙁

sursa imaginii: www.digi24.ro; un preşedinte de partid îndreptat spre trecut 🙁

Da, aşa cred eu, că ai nevoie de înţelepciune când eşti în opoziţie, pentru a ajunge (şi-a merita) să arăţi că ai forţă când te vei afla la putere! Şi cum măsori înţelepciunea?—nu ştiu foarte bine, dar cred că există un proxy destul de bun, dacă te uiţi la capacitatea de dialog şi de negociere dintre facţiunile din interiorul unui partid. Cearta de precupeţe dintre taberele Udrea şi Blaga ne-arată fără putinţă de tăgadă că PDL nu şi-a dezvoltat această capacitate 🙁 Din fericire pentru PDL, explozia de-acum a buboiului purulent este o mare oportunitate, pentru că au un avantaj serios faţă de PSD şi PNL, care încă nu conştientizează că au o problemă similară 🙁 Desigur, faptul că eu văd oportunitatea, nu-nseamnă c-o văd şi ei 😉

De fapt, eu am mai scris despre subiectul ăsta şi-n 2005 (sigur că, în anumite privinţe, mi-am mai schimbat unele păreri, după 8 ani, aşa că spicuiesc):

partidele noastre nu se codesc degeaba: liderii lor de la centru ştiu că au inhibat în mod voit apariţia şi/sau afirmarea unor lideri locali puternici şi legitimi […, iar] efortul de reformare internă este mult prea costisitor, mult prea dureros şi aducător de prea puţine beneficii […, dintre care s-ar putea evidenţia, totuşi, mai ales] creşterea răspunderii oamenilor politici din eşalonul 2, adecvarea responsabilităţii acestora faţă de comunităţi şi corelarea vizibilităţii politice cu mecanismele de avansare în cariera politică pe cele 3 paliere de reprezentare—consiliu local, consiliu regional, Parlament.

Însă există o explicaţie 😉 Eu cred că PDL (sau celalte partide) nu se va reforma prea curând, nici în privinţa responsabilităţii faţă de agenda cetăţeanului, nici în cea a dialogului înţelept, nici măcar în cea a respectării ritualurilor democraţiei… Şi explicaţia (sau motivul) rezidă în credinţa stupidă că voturile se pot câştiga de pe ecranul televizorului, unde goana după rating transformă responsabilitatea în grobianism pragmatist, dialogul în răţoială înţepată, iar ritualul în scuipat reciproc 🙁 Ei, bine, nu! Eu cred că politicianul trebuie, în primul rând, să stea de vorbă cu oamenii, ca să-şi dezvolte capacitatea de dialog şi negociere, ca să poată învăţa despre smerenie şi responsabilitate—în relaţia din studio (sau de pe ecran) cu alţi politicieni şi cu animatori plătiţi să facă show, învaţă numai ură şi război, un buboi de puroi care va exploda (şi) la următorul congres de partid…