Ieri m-am făcut de râs în spațiul public. Mi-e rușine că s-a întâmplat, dar nu mi-e rușine s-o recunosc. La finalul unui eveniment public, pe motiv de iritare profundă (cauzată, printre altele, de o răceală severă), am „explodat” față de un reprezentant al unei instituții publice. M-am răstit, am fost necuviincios, total deplasat, adică ridicol 🙁 Îmi cer scuze! Explicațiile de mai jos au legătură cu evenimentul, nicidecum cu incidentul.
sursa foto: Facebook/Elena Calistru
Acolo, la final, pe drumul spre ieșirea din sală, mi-a sărit țandăra pentru că mi s-a adresat o întrebare deplasată, pe un ton glumețo-zeflemitor, iar mie mi s-au părut total inadecvate și întrebarea, și tonul. Eram deja iritat, încă de la începutul evenimentului, când am fost nevoit să ascult 6 discursuri à côté de la plaque 🙁 Apoi, mai bine de jumătate din intervențiile din sală, de la categoria «dezbateri», au fost fie factual incorecte, fie nerelevante față de subiect, fie speculații fără nicio urmă de considerație față de inteligența oamenilor din sală 🙁 V-am zis că sunt și răcit? De duminică încoace. Și e cea mai urâtă răceală din ultimii 5 ani 🙁
Că veni vorba de-acum 5 ani, dincolo de starea profundă de iritare dată de combinația dintre răceală și discursurile prea lungi (MJ și CSM), prea lipsite de substanță (CSM, DGA, ANI, INM), prea repetitive (ANI, MCPDC, OGP, DGA, unii procurori, unii avocați), deloc exersate sau testate în relația cu publicul și deloc mișcătoare/motivante/emoționante, dincolo de toate astea, mă mai irită (sau chiar mă scoate din pepeni) faptul că nu reușim să avansăm cu înțelegerea lucrurilor importante exact la nivelul de decizie care contează cu adevărat 🙁 Prin urmare, mă-ndoiesc că vom fi capabili să și comunicăm pe-nțelesul oamenilor 🙁 Iar starea asta de confuzie mă irită și mai tare!În fine, dacă le reproșez altora că nu vorbesc la cestiune, vorba lui Caragiale, reiterez aici ideile mele fixe:
- umbrela conceptuală a strategiei până în 2020 trebuie să fie expresia make it easy for people to do the right thing! (pentru care mă angajez să găsesc o traducere/adaptare acceptabilă în română);
- strategia 2016-2020 ar trebui să semnaleze, încă din titlu, că urmărește să construiască integritatea, că poate ne-au fost suficienți 15 ani și 4 strategii în care ne-am războit cu corupția;
- noua strategie ar trebui să întărească inventarul măsurilor preventive, pe baza căruia se realizează misiunile de evaluare, măcar adăugând SCMI și o sursă de finanțare pentru misiuni.
Nu în ultimul rând, iată și ce cred eu, alături de Cristi Ducu și Radu Nicolae, c-ar fi bine să cuprindă noua strategie, ca să putem face saltul calitativ pe care-l așteptăm măcar de 2 ani:
- sisteme de management al eticii în toate entitățile publice (persoane juridice de drept public sau persoane juridice care conțin elemente de drept public: instituții, autorități, regii autonome, societăți/companii naționale, partide politice, institute de teorie politică, asociații, fundații sau federații înființate de instituții publice, societăți comerciale cu capital de stat, oricât de mică ar fi participația, etc.) [pentru asta e nevoie și de SCMI, și de analiza menționată acum 7 luni];
- sisteme de monitorizare a comportamentului etic pe întreg traseul de cheltuire a banului public (supply chain), mai ales dacă beneficiarul final este o instituție publică sau chiar cetățeanul (include și finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, și fondurile europene, și marii furnizori/distribuitori de utilități, în spiritul responsabilității pe care o învățăm din UKBA și pe care ne străduim s-o replicăm prin atenționarea asupra consecințelor „eșecului de a preveni”) [din nou, e nevoie de SCMI, dar și de abordarea integrată a tuturor contractelor publice, nu doar a celor de achiziții];
- sistematizarea legislației anticorupție într-un cod al integrității, care să cuprindă legile privind conflictele de interese, incompatibilitățile, averile nejustificate etc, respectiv să surprindă, să dezbată și să netezească eventualele discrepanțe și/sau inadvertențe (eu găsisem, în 2012: 74+, o multitudine de chestiuni care merită revizitate, cu ajutorul Consiliului Legislativ, alături de experții din MJ, MDRAP, DNA, ANI, SGG/UPP și ONG-urile care se ocupă de bună guvernare).
sursa tabelului: Vrabie, 2012, pag. 75