Să mi se dea! (RO, temerar)

Gata, s-a stabilit data alegerilor parlamentare pentru 9 decembrie… Avem 3 luni de gâlceavă garantată între cele 2 mari blocuri electorale, sub tăcutul patronaj al gâlcevitorului-şef de la Cotroceni, „cel mai sfădos dintre certăreţi” 🙂 Sigur că n-am să pot sta deoparte şi-am să tot comentez, dar cred c-ar fi bine să(-mi) clarific din start ce aşteptări am de la campania asta, despre care sunt convins că va fi la fel de searbădă ca-n primăvară, la locale. N-ar fi rău să ne clarificăm cu toţii, ca să le fie clar şi lor, politicienilor, ce le cerem 🙂

sursa foto: Turambar

Dacă aveam prezidenţiale suprapuse cu parlamentarele, ar fi fost o sarabandă electorală, dar n-avem, aşa că va fi tare searbădă campania asta! N-avem, pentru că USL nu prea avea de gând să suspende Preşedintele, ci doar să-l ameninţe, să-l ţină-n şah cu suspendarea. Când s-a văzut nevoit s-o facă, USL şi-a dat cu stângu’-n dreptu’ pe tema cvorumului şi pe coordonarea politică de la centru. N-avem şi pentru că PDL/NDU preferă să-şi păstreze avanpostul de la Cotroceni—un avantaj considerabil în constituirea majorităţii parlamentare de după 9 dec. Să uităm împreună apelurile mele la demisia lui Băsescu—acum mi-e clar că nu se va-ntâmpla!

Mai e un motiv pentru care nu vom avea spectacol: În absenţa locomotivelor prezidenţiabile, dar în prezenţa unei realităţi proporţionale (dată de aşa-zisul „vot uninominal”), partidele trebuie să-şi răspândească prin teritoriu candidaţii fără nume, fără verb, fără merite, dar cu bani (fără număr?). Ca să se bucure de-acei bani, partidele vor limita subiectele de campanie la câteva slogane recitabile şi de gângavi; afişele electorale vor prezenta gângavii bogătani „garantaţi” de „somităţile” cunoscute ale partidului; dezbaterile electorale vor avea loc exclusiv prin mijlocirea televiziunilor de casă, eliminând, pe cât posibil, contactul direct cu electoratul…

Astfel, gâlceava electorală a următoarelor 3 luni se va axa pe teme curente de guvernare, subiecte cu termen scurt, chestiuni fără mare impact în cursul general al lucrurilor, pentru care nu trebuie să-ţi asumi cine-ştie-ce responsabilitate în declaraţii. [Mie asta nu-mi convine, dar tot văd aici un lucru bun: probabil că politicienii vor minţi mai puţin şi nu se vor mai afla în situaţia de-a spune în februarie 2013 invers decât în octombrie 2012!] Iar subiectele sunt previzibile pe calendar: septembrie—numirea procurorilor-şefi, octombrie—adoptarea bugetului 2013, iar noiembrie—exhibarea naţionalismului de 1 dec. combinat cu ultimul (?) raport MCV.

Mie oferta asta mi se pare cam subţire, motiv pentru care m-am gândit cum aş putea eu s-o îmbogăţesc—profit de faptul c-avem un guvern mai de stânga, aşa că mă pun şi eu pe răşchitoare şi cer să mi să dea!, ca la sindicat, c-aşa bănuiesc că-nţeleg şi ei mai bine 🙂 După cum vedeţi, sunt şi modest—le las altora plăcerea de-a cere lucruri complicate, iar eu le cer dăcât 3 lucruri simple, dar pe care le cer de la toate partidele! Şi zău că-i mai uşor de-ntrunit consensul decât cvorumul 😉

• memorandum împotriva migraţiei parlamentare, semnat de toate partidele, la sediul AEP: similar bunelor practici din fotbal, partidele îşi iau angajamentul că migratorii nu vor altera majoritatea parlamentară la moţiuni, suspendări, urmăriri penale, schimbări de preşedinţi ai Camerelor sau adoptarea/rectificarea bugetului;
• program operaţional, din fondurile europene 2014-20, dedicat pentru investiţii în integritate şi/sau anticorupţie la nivelul administraţiei publice, parchetelor şi instanţelor (dacă s-o putea, şi la nivelul asociaţiilor profesionale): similar actualului PODCA, însă mult mai bine concentrat pe ce avem nevoie şi negociat cu UE acum, toamna asta;
• angajament (şi alocare bugetară pe măsură) privind demararea consultărilor pentru modificarea Constituţiei, scăderea numărului de parlamentari sub 300, numirea AvP şi a membrilor CCR dintre oameni, nu dintre politicieni; demarat în 2013, acest proces să conducă la un referendum în 2014, să ne asigurăm stabilitatea/predictibilitatea politică internă.