Salvarea discreționară (RO, tristuț)

Salvarea discreționară (RO, tristuț)

. lectură de 2 min

De mulți ani de zile îmi bat gura prin diverse traininguri, conferințe, scrieri sau alte intervenții publice despre corupție, explicând că există 3 factori favorizanți: poziția de monopol, puterea discreționară și opacitatea proceselor decizionale. Există autori mai galonați decât mine care spun că al treilea factor favorizant este lipsa de responsabilitate, însă eu cred că orice om deja responsabil respinge din start cele 3 elemente din enumerare. De curând, am mai explicat și că România are o mare provocare în privința puterii discreționare. Din păcate, nici Președintele nu pare să aibă soluții, deși nu de la el ar trebui să așteptăm «salvarea»!

sursa foto: Inquam Photos/Octav Ganea via News.ro

Și exact asta vedem în criza guvernamentală declanșată de PSD, respectiv în așa-zisul război dintre dl Dragnea și dl Grindeanu (ALDE mi se pare cantitate neglijabilă, nu-mi bat capul cu ei). PSD a intrat în spirala vicioasă a puterii discreționare încă de când a acceptat simulacrul acela de alegeri interne, cu dl Dragnea drept unic candidat. [Și că a rămas/a fost păstrat în funcție, în pofida condamnării!] La fel de eronată, tot prin prisma ideii de putere discreționară, a fost poziționarea dlui Dragnea drept unic cunoscător „din scoarță-n scoarță” al programului de guvernare. Poziția de monopol a dlui Dragnea i-a dat ghes să-și exercite puterea discreționară și la momentul propunerilor de candidați pentru poziția de prim-ministru.

Deciziile din partid sunt rezultatul unor proceduri opace, denotă destul de mult arbitrariu (deci putere discreționară) și sunt prezentate dintr-o poziție de monopol; despre măsurile propuse Guvernului, unele cvasi-iresponsabile, nu mai e cazul să mai amintesc. Numai cine e orb sau interesat nu vede ori nu vrea să vadă că PSD conține, sub conducerea dlui Dragnea, toate ingredientele, toți factorii favorizanți, toți indicatorii unei culturi organizaționale toxice, care împing partidul spre corupție endemică. Este rușinos că PSD își dorește să mai rămână la guvernare și mi se pare strigător la cer faptul că nu există alternativă 🙁

Îmi pare sincer rău de oamenii mișto pe care-i cunosc în acest partid, dacă nici de data asta nu glăsuiesc împotriva acestei spirale toxice a puterii discreționare! Dacă (nu) apar probleme de conștiință, chemați salvarea, poate răspunde la 📱112…

PS În legătură cu această declarație a dlui Grindeanu, vă mai întreb o dată: cum să nu-l iubești pe Caragiale?!?

Actualizare, 16 iunie, 9pm: Tocmai m-am întors de la Școala de pregătire politică a Tineretului Social-Democrat, unde am participat la sesiunea despre „Administrație publică locală și centrală vs. Parlament.” Organizarea a fost cam slăbuță/confuză, iar atmosfera printre participanți și nivelul discuțiilor au fost ceva mai puțin angaja(n)te decât la elevii de clasa a IX-a pe care i-am cunoscut la Curtea de Argeș, acum o săptămână. Păcat 🙁 Tare mi-e teamă că spirala toxică se va agrava 🙁 Iar câțiva oameni buni stau ascunși în debara, sunând la 📱112 să vină poliția, nu salvarea!