Am participat la întâlnirea organizată de MCPDS miercuri, 29 martie, cu organizațiile interesate de participare publică și voluntariat. Două ore destul de bine folosite de ministrul Petrea pentru a colecta aspirațiile celor prezenți. Eu am propus câteva subiecte de interes pentru organizația mea și/sau pentru mine:
- interconectarea bazelor de date de la RUTI, Conect și Registrul Asociațiilor și Fundațiilor;
- facilitarea cooperării dintre autorități și ONG pentru atingerea obiectivelor asumate în planul național OGP 2016-18;
- promovarea bazei de date ANABI pentru atingerea obiectivelor de reutilizare socială a bunurilor provenite din infracțiuni;
- facilitarea dialogului privind reformele necesare și efectele induse de noul SICAP, comasarea UAT și statutul funcționarului public;
- actualizarea legislației care privește finanțarea nerambursabilă a activităților nonprofit din bugetele publice (legea granturilor;
- relaxarea procedurilor de înființare/desființare a organizațiilor neguvernamentale, conform OG 26/2000;
- încurajarea activităților de voluntariat și pentru „vârstnici,” măcar cu gândul la magistrații care ar putea începe să se pensioneze după 25 de ani de activitate.
sursa foto: Facebook/MCPDS
Apoi, cu sprijinul Ambasadei SUA, am susținut o discuție deschisă despre lobby, cu vreo 40 de parlamentari. Absolut încântător nivelul discuției! Mi s-au părut fascinante exemplele aduse în discuție chiar de participanți, alături de care plănuiserăm să petrecem doar 1 oră și jumătate, dar ne-am lungit la vorbă încă 1 oră în plus. Și sper că parlamentarii noștri sunt, acum, ceva mai deschiși la dialogul onest și transparent cu reprezentanții unor grupuri legitime de interese 🙂 [Am mai avut astfel de discuții deschise cu partidele politice și în trecut: în ianuarie și martie 2015 cu PSD, respectiv cu PNL, iar în decembrie 2016 cu USR. Mi se pare foarte sănătos pentru democrație ca astfel de discuții să existe, chiar dacă ajungem la concluzia că nu suntem de acord. Și mă bucur că nivelul de reprezentare din partea partidelor a crescut de la un an la altul.]
Am continuat cu un training minunat, joi și vineri, despre tehnici de advocacy care pot fi utilizate la nivelul administrației locale. Participanții au fost facilitatori comunitari și mediatori școlari ori sanitari selectați de Roma Education Fund România. Oameni dornici de învățare, curioși din fire, doritori să afle cum pot reprezenta interesele comunităților din care fac parte în fața decidenților din primării și consilii locale. Au absorbit cunoștințe noi și i-am ajutat să-și reconstruiască bagajul de cunoștințe deja dobândite, mi-au pus întrebări și m-au provocat să le ofer soluții practice, și-au dezvoltat abilități pe care sunt convins că le vor pune în slujba binelui public. Priviți un pic ce-au reușit să facă până acum:
Sâmbătă am avut o și mai mare bucurie, primind cireașa de pe tort 🙂 Tinerii vor și pot să se implice în co-crearea politicilor publice care-i interesează și/sau îi afectează, dacă le pui la dispoziție instrumente adecvate și nu le vorbești „de sus.” Am explorat cu ei variante de soluționare pentru 3 probleme care țin de îmbunătățirea „educației civice”: cine și cum să decidă programa, cine și cum să creeze conținutul educațional conform programei, respectiv cine și cum să furnizeze conținutul educațional către elevi. Metoda folosită a fost o variantă ceva mai laxă de „juriu cetățenesc,” iar documentul de politici publice rezultat din această activitate va fi publicat în curând, drept răspuns la întrebarea „cum ar fi?” (cum ar fi dacă toate politicile publice s-ar decide pe baza unor mecanisme de consultare „cu mintea-n cap”?).
sursa foto: Facebook/Funky Citizens
Astfel, pe baza experiențelor mele de săptămâna trecută, chiar sunt încrezător în viitor 🙂 Sunt și precaut, nu mă-mbăt cu apă rece! Dar știu că se poate! După anul distrugător al maimuței de foc, pot să mă încred în responsabilitatea cocoșului de foc pentru acest an 😉 [Există și o viziune mai sumbră, dar eu rămân încrezător.]
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}