Aseară, după discursul din Parlament, Preşedintele a fost invitat la emisiunea lui Cosmin Prelipceanu şi Luca Niculescu, doi dintre cei mai apreciaţi moderatori de televiziune. Am urmărit emisiunea cu mare plăcere, mai ales pentru c-a fost lipsită de isteriile pe care le întâlnesc, de obicei, pe la astfel de spectacole mediatice. Preşedintele a mai punctat pe o dimensiune, cea a absorbţiei fondurilor europene, aratând că e sceptic în privinţa pariului pe care l-a anunţat ministrul Teodorovici… [A atacat şi subiectul regionalizării, exact aşa cum îl gândesc şi eu—prin modificarea întinderii judeţelor, cu legea administraţiei locale, şi prin informatizarea instituţiilor publice—numai că-n gura mea nu se uită nimeni, pe când în gura ‘mnealui, o ţară-ntreagă…]
sursa foto: www.mediafax.ro
Las un pic deoparte faptul că ministrul Teodorovici are de gestionat şi un al doilea mare pariu—programarea priorităţilor pentru cheltuirea fondurilor din bugetul 2014-2020—şi mă concentrez doar pe chestiunea în care şi Preşedintele se arăta sceptic: Teodorovici crede c-ar putea absorbi în 2013 între 5 şi 6,5 miliarde de €uro, în timp ce Băsescu nu crede că se vor putea absorbi mai mult de 2,5 miliarde. Dar România are cam 1 milion de angajaţi în sectorul public şi vreo 3 milioane în sectorul privat, de unde rezultă că, în absorbţia fondurilor, nu pot fi implicaţi mai mult de 1,5 milioane de angajaţi, combinând resursele din cele 2 sectoare.
Calculând prin raportare la salariul mediu net şi povara fiscală aferentă, rezultă că, până la sfârşitul anului, fiecare din aceşti oameni va munci timp de 2 luni şi-o ciozvârtă în proiecte finanţate din bani europeni (viziunea lui Băsescu) sau chiar 6 luni făr-o ţâră (viziunea lui Teodorovici)… Dar noi, din anul ăsta, mai avem doar 7 luni şi ceva de muncă, pentru că ştim că oamenii au nevoie şi de concedii—prin urmare, aprecierea mea este că scenariul maximal are nevoie să deschidă vreo 500.000 de locuri de muncă, iar scenariul minimal trebuie să-ntrerupă alte activităţi pentru a face loc absorbţiei… O fi posibil?!?
Rezultă că eu sunt şi mai sceptic, pentru că ştiu din 2006 (pdf) că salvarea ar putea veni doar din reconversia profesională (scenariul minimal al Preşedintelui) sau din formarea profesională accelerată (scenariul maximal al ministrului)—iar eu nu ştiu să existe vreun program operaţional mai vitregit decât POSDRU 🙁 Cu alte cuvinte, timp de vreo 4-5 ani, statul român a fost incapabil să-şi instruiască personalul de care chiar avea şi are nevoie ca să poată absorbi restul fondurilor pe care UE i le pune la dispoziţie… Oare-am mai spus eu pe undeva că statul nostru e defect şi că e guvernat după ureche?!?
PS Pe dl. Teodorovici l-am întâlnit în septembrie 2009, în cadrul unui proiect care arăta că fondurile europene sunt cheltuite într-un mod netransparent. Pe dl. Băsescu l-am întâlnit în aprilie 2009, în cadrul unei întâlniri tensionate, care pornea de la adoptarea netransparentă a celor 4 Coduri. Nu cred că-şi mai aduc aminte ei de mine, dar mi se pare foarte interesant că lipsa de transparenţă îi apropie în (viziunea despre) impo ineficienţă…
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}