Societatea civilă, spațiu experimental (RO, interviu)

A devenit societatea civilă un subiect „la modă”?
Se vorbeşte, într-adevăr, destul de mult în ultima perioadă despre societatea civilă, dar nu este foarte clar la ce ne referim. Personal, mă zgârie pe ureche, pentru că nu înţeleg dacă se vorbeşte despre societate civilă în sensul de oameni activi ai cetăţii, dar în mod sporadic, despre oameni care se implică constant, de tipul grupurilor informale şi nestructurate de la Parcul Tei la betoanele lui Negoiţă, despre grupuri de oameni care sunt implicaţi permanent şi structurat în organizaţii neguvernamentale, sau dacă vorbim despre societate civilă gândindu-ne la orice formă asociativă, care poate să includă şi sindicate, comunităţi religioase, chiar partide politice.

În România există o neîncredere, nu doar în societatea civilă, ci şi în existenţa acesteia…
Vă dau un exemplu: când porneşti maşina, de ce ai încredere că motorul va porni la sfert de cheie? În primul rând pentru că ştii că e gândit să o facă, iar în al doilea rând, din experienţă. Întrebarea ar fi: ce aşteaptă lumea de la societatea civilă? Dacă ar fi să dau un răspuns, aş defini societatea civilă ca un spaţiu în care încerci, greşeşti şi înveţi din greşeală. Devine, astfel, cel mai dinamic spaţiu experimental pe care îl avem la dispoziţie, noi ca cetăţeni, nu doar ca indivizi locuitori. Dacă eşti cetăţean, chiar şi numai 5 minute pe an, şi te interesează ceva legat de treburile cetăţii, atunci te asociezi … [continuarea în Dilema veche]

interviu publicat în Dilema veche, prin grija Stelei Giurgeanu; sursa ilustraţiei animate: Funky Citizens via Imgur