Stahanovisme estivale (RO, tot electoral)

De la lansarea lucrării despre punctul de inflexiune, după 25 de ani, mi se tot arată lucruri, oameni și întâmplări care parcă vor să-mi întărească scepticismul 🙁 Așa mi-am adus aminte de stahanovism, care-nseamnă, pentru mine, doar să bagi cantitate, fără să te gândești deloc la calitate… Uite, până și cea mai recentă postare a lui Mihai Drăgoi e tot despre asta: performanța ta chiar aduce valoare pentru cei din jur?!? Ceva similar mi s-a întâmplat la atelierul de informare/instruire în care cineva s-a gândit s-aducă 20 de oameni în plus, fără să anunțe, fără să se preocupe de confortul așezării în sală, fără să ia în calcul nevoia de 20 de porții de mâncare în plus… Cam tot așa și cu candidații la prezidențiale 🙁

Stahanovismul electoral al PSD(+UNPR+PC) și/sau al PNL–PDL este cel mai puțin explicit. Din lipsă de cadre (resurse umane), din lipsă de idei, de valori, de obiective, PSD își sacrifică premierul (Ponta) și-și asumă chiar riscul de-a pierde guvernarea, peste vreo 4 luni: șefu’, bagă tu la cantitate, că de valoarea adăugată pentru cei din jur ne-om ocupa noi, când o fi cazul! (adică nu ne preocupăm acum despre ce va fi în decembrie sau ianuarie). În cazul PNL–PDL, aceeași lipsă de oameni/idei/valori/obiective a fost ascunsă (relativ dibaci) cu atragerea unor oameni din afară (Iohannis și Predoiu), urmată de spoiala fuziunii și de mimarea competiției interne (nicio preocupare pentru chestiunea posibilei incompatibilități ori pentru viitorul leadership al partidului unificat/umflat?).

În categoria stahanovismelor evidente intră (cu sau fără voia lor) câțiva competitori la care te puteai aștepta, dar și câteva surprize colosale prin ridicol:

Ghișe și Geoană, care încă nu și-au dat seama că vremea lor a trecut—dacă și-ar fi negociat poziția de consilier al viitorului președinte, ar fi avut mai mult succes, ar fi demonstrat că sunt capabili și de înțelepciune, că știu măcar să-și gestioneze imaginea și reputația; așa, zero murat 🙁
Macovei și Tăriceanu, care încă nu acceptă că nu-s doriți nici măcar în sânul propriilor partide, ci doar tolerați—mai pragmatic, dumnealui și-a tras un partid gata înregistrat; mai visătoare, dumneaei a acceptat să i se facă o campanie „răsunătoare” pe facebook; zero valoare adăugată 🙁
Diaconescu și Diaconescu, oameni care trăiesc exclusiv din imagine—geaba dai bine la TV ori vin oamenii sa te vadă și-ți arată prețuire, dacă nu-ți dau voturile; geaba faci volte retorice, dacă nu poți demonstra acțiune și impact; dacă nema putirință, ce mai chichirez gâlceava?
Antonescu, Oprescu, Isărescu și Ungureanu* măcar s-au oprit (ori au fost opriți) la timp; Cernea și Kelemen simt o datorie găunoasă pentru a merge mai departe; Cataramă, Tudor, Cozma și alții candidează doar pentru a mai ieși din anonimat—adevărat zero barat!

De-asta n-am niciun preferat în cursa prezidențială, pentru că niciunul dintre candidați nu-mi inspiră încredere,** niciunul nu se dovedește că poate fi portdrapelul unei cauze care să mobilizeze și să inspire oamenii, adică niciunul nu e lider! 🙁 La niciunul dintre ei nu văd preocuparea pentru calitate, pentru modul concret în care ar putea afecta pozitiv aspirațiile ori nevoile celor din jur; toți sunt, însă, foarte preocupați de cantitate, pe sistemul raportărilor mincinoase ale producției de porumb la hectar, cum se făcea în urmă cu 25 de ani—măcar de m-ar minți frumos, să-mi spună ce vor propune ei să se facă dacă și când vor fi recuperați banii din infracțiuni 😛

Note explicative:
*) Despre Mihai-Răzvan Ungureanu, câteva zile mai târziu, iată niște opinii și descrieri interesante la Mircea Vasilescu și Raluca Boboc 🙂 Însă, când chiar MRU crede că HG este un „profesionist” care ar putea visa măcar la fotoliul de comisar european, tocmai a dat cu bâta-n baltă 🙁
**) Cătălin Predoiu este singurul candidat pe care-l simt eu că are potențial de creștere, cel puțin în ceea ce mă privește—adică se profilează ca unul în care eu aș putea avea încredere… Și cred că nu i-ar strica să și-i atragă alături, în echipa de viitori consilieri prezidențiali, pe Monica Macovei și Cristi Diaconescu, chiar și pe MRU, dacă poate, dacă i se pare că merită, dacă…