Absența unei opinii separate (chiar una concurentă, dar bazată pe alte argumente) e foarte îngrijorătoare, pentru că poate însemna că judecătorii CCR sunt supra-solicitați (vezi primul aspect negativ de mai sus), că sunt lipsiți de obiceiul gândirii critice (vezi al doilea aspect negativ) și/sau că au intrat în etapa de groupthink (vezi al treilea aspect negativ). Pentru primele două, există soluții manageriale, care se pot implementa cu ajutorul magistraților-asistenți; pentru cea de-a treia problemă, însă, e nevoie de leadership, ceea ce nu cred c-a oferit vreodată niciunul dintre Președinții CCR. [integral pe ziare.com]
sursa ilustraţiei animate: Inelul Accept
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}