Surpriza din Tg. Frumos (RO, apreciativ)

Există momente în training, surprinzătoare, neaşteptate, de-a dreptul originale, care te lasă cu gura cascată! Sunt rare, motiv în plus ca să le apreciezi şi să le împărtăşeşti şi cu alţii, cum bine remarca Mălina 🙂 Sala de la Tg. Frumos nu era potrivită pentru training, pentru că scaunele de tip cinematograf erau prinse în podea, pentru că expunerea sudică a ferestrelor ducea la încingerea insuportabilă a aerului din încăpere, pentru că ecranul de proiecţie stătea într-un echilibru instabil, pentru că aparatele de aer condiţionat nu făceau faţă unei săli atât de mari, pentru că … multe şi mărunte… Surpriza a venit sub forma sprijinului spontan din partea unui cursant pasionat de învăţarea prin metode interactive, nonformale—şi de maci, evident 🙂

sursa foto: marginea drumului, între Războieni şi Tg. Frumos; arhiva personală

Acum vă rog să lucraţi în aceste grupe de maxim 4 oameni, să vă gândiţi şi să vă puneţi de acord asupra unei probleme din comunitate, una pe care vreţi s-o rezolvaţi, să formulaţi obiectivul în aşa fel încât să fie măsurabil, apoi să verificaţi în care etapă se situează pe ciclul de politici publice şi să vă gândiţi, să scrieţi pe hârtie ce monitorizaţi, pe cine, unde, când, pe ce fel de indicatori şi de unde vă luaţi informaţiile şi cum faceţi rost de ele, aşa cum vedeţi în lista de întrebări de pe ecran. Aveţi la dispoziţie un sfert de oră, poate chiar 20 de minute, că trebuie să vă pregătiţi şi prezentarea 🙂

Şi, după ce grupele şi-au încheiat mica epopee cu timp limitat, printre scaunele ca de cinematograf, ajungând de la problemă, prin obiectiv, până la indicatori şi surse, urmează prezentarile în plen… Surpriza macului roşu se prezintă sub forma unui mic discurs de tipul „eu vă povestesc ce-am făcut noi, iar pe voi vă provoc să ne spuneţi dacă am atins toate punctele din lista de pe ecran, adică la care dintre întrebari am şi dat răspuns!” Genial 🙂 După ce noi, trainerii, ne perpeliserăm despre cum să facem să nu adoarmă celelalte 3 grupe în timpul prezentărilor, iată, cursantul-minune aduce rezolvarea, atât de natural, provocând restul participanţilor să fie atenţi, să asculte activ, să-şi ascută simţurile!…

Seara, la bere, după obişnuitul post-mortem, ne-am uitat şi peste evaluările colectate de la participanţii din prima zi de training—acolo am mai găsit sugestii de îmbunătăţire 🙂 Pe unele deja le-am notat pentru următorul training pe aceeaşi temă; pe altele deja le-am aplicat a doua zi; iar eu cred că tot macul roşu e „responsabil,” cel puţin pentru una din acele sugestii (jocul de rol suprapus pe prezentările în plen de la grupurile de lucru—tot vreo 4-5 grupe, tot de câte 4-5 oameni)… Mulţumesc, LZ! 😉 Uite-aşa, după prima vizită din viaţa mea la Tg. Frumos, rămâne să asociez pentru totdeauna denumirea localităţii cu Training Frumos 😛 Pe curând! 🙂