T de la Toleranță (RO, deloc împăciutor)

În urmă cu 20 de ani, Adunarea Generală ONU hotăra ca 16 noiembrie să devină Ziua Internațională a Toleranței, după ce 1995 fusese Anul Toleranței, proclamat tot de ONU. Ieri, dl Iohannis părea să glumească în legătură cu modul în care partidele și Coaliția pentru Familie (nu) promovează toleranța. Azi, Secretarul General ONU declară că toleranța înseamnă mai mult decât acceptarea pasivă a celuilalt, că implică o obligație de-a acționa în sensul educării oamenilor, promovării și apărării drepturilor celuilalt. Eu mi-aduc aminte, însă, de John Locke. Și, în contextul intoleranței fățișe, pe care am simțit-o din plin în 2016 (Brexit, CpF, Trump, Dodon etc.), încerc să extrag niște învățăminte noi.

Adaptez un pic la zilele noastre argumentele lui Locke privind toleranța față de alte religii, pentru că a trecut ceva vreme din 1689-92 (recunosc, am strecurat un pic din argumentele lui Mill în această adaptare):

1. Oamenii ori Statul, nefiind infailibili, nu au capacitatea (nici căderea) de-a cântări obiectiv care (sistem de gândire ori) religie se află mai aproape de adevăr;
2. Chiar de-ar putea, Oamenii ori Statul n-ar trebui să impună nicio credință (sistem de gândire sau religie) prin constrângere sau violență;
3. Constrângerea credințelor până la uniformitate ar crea mai multă dezordine socială (sau devianță ori anomie) decât acceptarea diversității.

Și, pentru că pe John Locke și John Stuart Mill i-am întâlnit la AUBG, mă bucur s-o pot cita aici pe Irina Bokova de la UNESCO:

Într-o lume a diversității, pacea nu poate exista fără toleranță.

sursa ilustraţiei: Wikimedia Commons

Multă lume din jurul meu crede că inițiativa Coaliției pentru Familie este o formă de exprimare a intoleranței. Și eu cred asta. Oamenii din jurul meu mai cred că subiectele campaniei electorale pentru alegerile parlamentare nu trebuie să fie, în niciun fel, contaminate de o dezbatere despre sau o poziționare față de intoleranță. Asta n-o mai cred pe de-a-ntregul! Moștenirea lui Locke și Mill în Constituția României se vede în libertatea de conștiință și libertatea de exprimare, alături de libertatea de asociere și egalitatea în drepturi, toate subsumate ideii de unitate în diversitate. Din această perspectivă, fără a cădea în păcatul intoleranței față de cei intoleranți, vreau să știu cine sunt cei care se asociază cu scopul de-a le impune tuturor celorlalți propria lor credință, aparent printr-o constrângere legitimă, dar cu încălcarea principiilor constituționale!

Reiterez critica la adresa Curții Constituționale, care și-a ratat menirea de-a garanta egalitatea în drepturi pentru toți cetățenii României 🙁 Și mi se pare foarte grav faptul că partidele politice, oarbe la nevoile, problemele și aspirațiile cetățenilor, pe care ar trebui să le reprezinte în viitorul Parlament, se asociază împotriva diversității, împotriva egalității în drepturi, împotriva libertății de conștiință. Până la proba contrarie, știrile asta ne spun: că PNL, PSD, ALDE și cel puțin un exponent al USR, în acțiunile lor electorale, subminează art. 6, art. 16, art. 29 și art. 30 din Constituția României, abuzând prevederile din art. 40.

Mă bucur că am aflat acum, la începutul campaniei electorale; și nu are nicio relevanță faptul că referendumul ar fi programat separat, abia la primăvară, pentru că un astfel de referendum ar fi expresia plenară a intoleranței!Cu scopul de-a ne păstra fărâma noastră de diversitate și de pace interioară, revin la postările mele de luni și marți, pentru o analiză despre modul în care, calm și așezat, i-am putea tolera, totuși, pe toți acești intoleranți, atât acum, în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 11 decembrie, cât și la primăvară, când și dacă vor mai organiza referendumul pentru modificarea Constituției:

• Spuneam că democrația poate da rateuri majore, dacă majoritățile pot decide orice. Tocmai pentru ca majoritățile să nu devină abuzive, statul de drept (supremația legii) ar trebui să ne ofere garanția că drepturile minorităților nu pot fi știrbite, nici măcar prin decizia celei mai largi majorități. Aici ar trebui să intervină CCR, nu doar pe baza art. 6 și 16 din Constituție, ci și pe o bună înțelegere a argumentelor lui Locke (și Mill).
• Spuneam că metodele de comunicare trebuie adaptate la grupurile-țintă, pentru a putea colecta idei și soluții mai ales despre aspirații, nu doar despre nevoi și probleme. Cred că aici ar putea interveni oamenii bisericii, pe nișa lor, separată de cea politică, într-o discuție de duh, îmbibată cu iubire de semeni, dar și cu înțelegerea argumentelor lui Locke (și Mill). Creștinește, cred că tocmai prin iubire le iertăm „greșiților noștri,” nu?
• Spuneam că relația dintre reprezentanții politici și cetățeni trebuie inovată în sensul facilitării comunitare, al dialogului și empatiei. Asta ar însemna, în primul rând, să ne recunoaștem, alături de Locke și Mill, că nu suntem infailibili! Apoi, că acțiunea politică responsabilă înseamnă să nu faci rău nimănui, să nu ingrădești libertătile altora, ba chiar să-i iubești și să-i protejezi pe cei care gândesc și acționează altfel decât crezi tu că e mai bine.

Cu alte cuvinte, de Ziua Internațională a Toleranței, îmi doresc să ne amintim că nu-i deloc greu să-i tolerezi pe intoleranți, dacă ai drept pavăză supremația legii! Acesta este primul punct din modalitățile recomandate de ONU pentru protecția față de orice formă de intoleranță; abia apoi urmează educația, accesul la informații, respectul pentru demnitatea umană și acțiunea locală solidară. Desigur, după rateurile CCR din iulie și octombrie, am niște îndoieli cu privire la supremația legii în România 🙁 Din acest motiv, pledez aici pentru eliminarea glumițelor din discursul public, mai ales pe acest subiect. Iar partidele politice, pentru a da o dovadă de integritate, cred că trebuie să se întoarcă în matca textelor constituționale, recunoscând că au greșit—sau să comunice explicit, pe principiul comply or explain:

• fie sunt împotriva sistemului constituțional actual, caz în care trebuie desființate, pentru că, potrivit art. 40, alin. 2, „militează împotriva principiilor statului de drept,”
• fie ne cheamă la revoluție, cu alungarea Președintelui Iohannis (min. 14:15) și alegerea unei noi Adunări Constituante, pentru elaborarea unei noi Constituții?