Țesătura și urzeala (RO)

Cuvintele folosite greșit creează gânduri greșite. —Herbert Spencer, apud Cosmin Alexandru

Mă sâcâie îngrozitor de tare utilizarea sintagmei „USL 2.0” pentru a descrie noua coaliție PSD-PNL-UDMR, despre care ne putem aștepta că va guverna România în următoarele luni (poate chiar câțiva ani). [Am aflat, la 25 noiembrie: Guvernul acestei coaliții, condus (?) de generalul Ciucă, a primit votul de învestitură.] Mă sâcâie pentru că eu cred că e greșită—că e o sintagmă compusă din cuvinte folosite greșit. Explic aici, pe rând, ce cred eu că e greșit în folosirea denominării „doi-punct-zero” și, respectiv, în folosirea prescurtării „u-se-le.”

Dacă se dorea exprimarea ideii că noua coaliție e un fel de reîntrupare a celei din 2012, se putea recurge la formularea „USL 2.” Însă, în spațiul public de la noi, există o sumedenie de comentatori, publiciști sau chiar politicieni care comit eroarea de-a completa cu „punct-zero.” Cred că unii o fac din prețiozitate (așa cum râdea Alecsandri de „furculision,” acum mai bine de 150 de ani), dar cei mai mulți o fac din ignoranță sau chiar din lenea de-a gândi:

• În genere, denominarea cu „punct-zero” înseamnă azi mai mult decât doar o versiune nouă și (eventual) îmbunătățită—înseamnă o treaptă superioară de evoluție. Și mi se pare evident că, în privința acestei coaliții, nu e deloc cazul de ceva superior, nici de vreo evoluție—dar și la chestiunea asta voi reveni, mai jos.
• În plus, coaliția de azi nu are drept scop doar să (re)scrie regulile jocului dintre stat și cetățean, ci și să pună în executare noile reguli. Altfel spus, nu doar să producă un nou mod de guvernare, ci și să-i optimizeze exploatarea, cel mai probabil prin clientelism și spoliere (sau „scheme,” cum se spune la Chișinău).

Din această perspectivă, USL din 2012 era deja de tipul 2.0, în timp ce coaliția care stă să se nască acum e de tipul 3.0. [Amintesc aici că, istoric, USL 2 a fost, de fapt, coaliția PSD-ALDE din 2016!] De-aici mai departe, putem începe să ne uităm și la evoluție, să ne dăm seama în ce măsură este (sau a fost) una pozitivă. Mai întâi, să observăm că USL din 2012 s-a născut din dorința vechiului PSD și a vechiului PNL de-a combate vechiul PDL/Băsescu, în timp ce UDMR nu era deloc în cărți. Coaliția din 2021 cuprinde versiunile actualizate ale acelor 4 entități vechi, împotriva uneia noi, care nici măcar nu avea contur în 2012, anume USR. Zic bine «actualizate», pentru că PSD pre- și post-Dragnea înseamnă lucruri foarte diferite, așa cum PNL pre- și post-Orban arată extrem de diferit. În plus, vechiul adversar PDL este deja asimilat în PNL (poate chiar și Băsescu, în curând), ceea ce înseamnă că nici la nivel conceptual nu mai are sens analogia dintre 2021 și 2012.

Acum, după ce-am realizat că denominarea „doi-(punct-)zero” e eronată, începem să vedem că nici măcar prescurtarea „u-se-le” nu mai are sens. În 2012, adversarul PDL/Băsescu avea putere politică și identitate puternic conturată; azi, vechiul adversar e deja asimilat în noua coaliție. Prin contrast, în 2021, adversarul USR nu are nici putere, nici identitate clară, însă (ori tocmai din aceste motive!) pare aproape imposibil de asimilat. În 2012, lupta era împotriva îmbuibării peste măsură a unui competitor politic mai nărăvaș; în 2021, lupta este deja împotriva „Revoluției”—și folosesc acest cuvânt doar în sensul oferit de Barbu Mateescu în 2017. Așadar, cele două coaliții (din 2012 și 2021) seamănă cu orice altă coaliție din lume, deoarece pur și simplu respectă definiția că entitățile componente se unesc împotriva unui pericol pe care îl percep deopotrivă de distrugător pentru interesele lor—iar prescurtarea „u-se-le” e o etichetă falsă.

[Dacă mi-e permisă o analogie foarte exagerată (și, poate, inexactă) cu Star Trek TNG, cred că 2012 semăna cu luptele în care Federația și Klingonienii și-au dat mâna împotriva Cardassienilor, în timp ce 2021 seamănă mai degrabă cu unirea tuturor vechilor adversari împotriva civilizației Borg.]

Acuma, dacă tot am clarificat de ce e greșită utilizarea sintagmei „USL 2.0,” ar mai rămâne de explorat ce fel de gânduri greșite pot apărea:

• Primul gând greșit are de-a face cu tendințele iliberale care bântuie prin Europa de Est. În 2012, acestea se manifestau la adversarul PDL/Băsescu; în 2021, tendințele iliberale se manifestă chiar în interiorul coaliției PSD-PNL-UDMR. Deci utilizarea sintagmei „USL 2.0” camuflează o evoluție negativă teribil de profundă, producând o confuzie voită în opinia publică.
• Al doilea are legătură cu felul în care noi (nu) dăm socoteală în societatea asta—politicienii față de alegători, respectiv cetățenii și locuitorii, unii față de ceilalți. Evident, o coaliție PSD-PNL-UDMR este reprezentativă, dar ea nu reflectă alegerile pe care le-au făcut votanții, la urne. Folosind prescurtarea „u-se-le,” politicienii se pot deroba de răspundere, producând o nouă confuzie voită în opinia publică.
• Al treilea gând greșit are legătură cu modul în care ajungem să «respingem modernitatea, exact în momentul când ieșim din sărăcie, ignorând că ieșim din sărăcie tocmai cu mijloacele modernității» (parafrază după Barbu, 2021). Aici (dacă l-am înțeles eu bine pe Barbu din 2017, §19-20 și §29), sintagma ne servește „scenariul domol,” camuflând „scenariul conflictului,” adică încă o confuzie voită.

Nu știu dacă există relații de cauzalitate între aceste gânduri greșite sau dacă ele ar merita puse într-o ordine riguroasă—eu le-am notat în ordinea în care mi-au trecut mie prin cap. Ce știu, însă, e că gândurile greșite nu pot aduce rezolvări, ci doar adâncirea problemelor. Deocamdată, sintagma „USL 2.0” pune opinia publică pe o pistă falsă, atât în ce privește țintele, cât și mijloacele coaliției PSD-PNL-UDMR. Dacă ne gândim la stofa societății, cred că evenimentele din 2009-2012 au atacat doar țesătura, însă ceea ce vedem acum, în 2021, atacă deja urzeala. Țesătura se mai poate cârpi, dar fără urzeală nu mai ai deloc stofă!

În 2017, Barbu scria că „singurul proiect de țară viabil este reducerea costurilor pentru persoanele atașate de CRIB și înlesnirea înfloririi Revoluției” (§29). Ce putem aștepta de la coaliția PSD-PNL-UDMR e fix contrariul! Folosind tot conceptele lui Barbu, blocarea „Revoluției” va aduce costuri mai mari pentru „CRIB,” iar coaliția PSD-PNL-UDMR (perfect reprezentativă pentru CRIB) pare incapabilă să vadă ori să intuiască aceste lucruri. Anul trecut, eu am scris că „niște politicieni din generațiile X și Y au de guvernat și dezvoltat o țară care va fi casa (și va asigura traiul) oamenilor din generațiile Z și A—mai exact, [ca la ștafetă,] au de lăsat politicienilor Z acele instrumente cu care să poată face ei, în curând, casă bună pentru cetățenii A.” Coaliția PSD-PNL-UDMR nici măcar nu conștientizează importanța unei astfel de ștafete. [Iar USR, prin contrast, a comis eroarea de-a „îmbrățișa,” timp de 5 ani, exact atitudinile care erau de evitat—nerăbdare, neorganizare, necooptare (tot de la Barbu, textul extins, §82).]

USL din 2012 chiar nu avea astfel de probleme, pentru că nici societatea nu și le imagina încă. Utilizarea sintagmei „USL 2.0” în 2021 e greșită inclusiv pentru că nu le permite politicienilor din PSD-PNL-UDMR să conștientizeze la ce se înhamă și ce impact vor avea (in)acțiunile lor asupra societății, timp de mulți ani de-acum încolo. [„Nu există lider, boss, cap limpede [și] lipsesc miile de absolvenți de master (...) cu care PSD sau PNL să îmbunătățească această țară, serviciu public după serviciu public,” scrie tot Barbu.] Dacă noua coaliție se ghidează exclusiv după ideea «slavă domnului, acum putem fura liniștiți», atunci însăși urzeala societății românești e în pericol. Iar pericolul cel mai grav pe care-l văd eu este „depopularea” României de agenți ai schimbării, la pachet cu forțarea adolescenților și copiilor în tiparele vechi, ale generațiilor X și Y. Desigur, asta nu se poate face decât prin politici iliberale! Și de-asta cred că e important să spunem lucrurilor pe nume, să folosim cuvintele corecte—ca să putem gândi corect!

sursa foto: arhiva personală, Berlin, septembrie 2019