Un punct de inflexiune? (RO)

… o singură ţară postcomunistă (România) şi o democraţie consolidată (Olanda) înregistrează o corelaţie pozitivă între încredere[a în instituţiile publice] şi angajamentul protestatar. —Conferinţa ESRA, Lausanne, 2011

Am fost întrebat, astă-vară, ce explicaţie am eu pentru această descoperire despre România şi am dat un răspuns care a fost imediat catalogat drept contra-intuitiv: Cu cât e mai mică încrederea oamenilor din ţara asta în capacitatea instituţiilor publice de-a le rezolva problemele, cu atât e mai mică şi disponibilitatea lor de-a se angaja în manifestări de protest. Asta e o corelaţie pozitivă, chiar dacă e citită „în jos.” În Olanda, aceeaşi corelaţie pozitivă se poate citi „în sus,” oamenii având disponibilitate pentru protest tocmai pentru că au încredere că instituţiile au capacitate şi reacţionează şi rezolvă. Eu încă n-am încredere nici în instituţiile din România, nici în protestele de pe străzile ei…

clip preluat via LeaculDurerii.ro, de pe Foaie de blogger

Zilele-astea, vedem în România manifestări de protest şi încleştări violente cu forţele de ordine, prin toate oraşele mari ale ţării. N-au legătură directă nici cu criza, nici cu abuzurile puterii, nici cu vreo organizare ocultă a opoziţiei—părerea mea! Simplă coincidenţă, spun, pentru că e prima dată când românii văd că instituţiile reacţionează pozitiv la cererile lor. „Corelaţia de la Lausanne” a fost potenţată pentru o citire „în sus” şi-atât. Vremea bună de afară, bâlba prezidenţială, absenţa/tăcerea guvernamentală, supra-licitarea mediatică, imixtiunea stupidă a opoziţiei (şi oricare altele) sunt doar circumstanţele favorabile pentru manifestarea unui comportament—latent, dar cunoscut.

Mai grav este că, după aproape 9 ani de la promulgare, instituţiile publice încă nu ştiu/nu vor să gestioneze corect o consultare publică; ba, aş spune că totul a pornit de la intenţia guvernanţilor de-a manipula procesul de consultare 🙁 Aşa cum au făcut şi cu Codurile, guvernanţii au omis studiile de impact, au scris un text incomplet, de mântuială, au lansat procedura de consultare în perioada sărbătorilor, la mişto, respectiv au încercat să fabrice un scandal paralel şi personalizat (despre conflictul de interese al dlui Arafat, aparent, iminent sau consumat, poate vorbim altă dată, la pachet cu dl Ciuhodaru, „consilier onorific”). Vorba ‘ceea, cine seamănă vânt culege furtună…

Eu cred că vom putea vorbi despre zilele-astea ca despre un punct de inflexiune în interpretarea „corelaţiei de la Lausanne” şi/sau despre modificarea comportamentului protestatar al românilor, dacă şi numai dacă (sau doar atunci când) instituţiile noastre vor învăţa cum se gestionează corect un proces de consultare publică în baza legii transparenţei decizionale 52/2003. De fapt, instituţiile ştiu (chiar eu am făcut nenumărate cursuri cu funcţionari publici pe tema asta), dar şefii politici nu le lasă 🙁 Deci, şefii şi partidele să-nveţe: atât că au de câştigat (încredere, legitimitate, sprijin şi voturi), cât şi că n-au nimic de pierdut (lăsând funcţionarii şi experţii să-şi facă treaba, scapă de protestele străzii).

PS Ovidiu şi Mirel completează imaginea, cu măiestrie 🙂 Şi cu opţiuni/previziuni, şi cu cifre/grafice 🙂

sursa graficului: Turambar

Actualizare: După ce a devenit purtător de cuvânt al Premierului Ponta, Mirel Palada (bloggerul Turambar) a virat înspre un comportament teribil de toxic. Am întrerupt orice legătură cu el.