You've successfully subscribed to Codru Vrabie
Great! Next, complete checkout for full access to Codru Vrabie
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.
Un sfârşit (RO)

Un sfârşit (RO)

. 4 min read

Ştirea zilei de sâmbătă, a weekendului sau (poate?) chiar a lunii ori a anului, cel puţin în bula mea, pare să fi fost constituirea Alianţei 2020, între două dintre cele mai noi partide ale ţării: USR şi PLUS (le notez mai jos cu semnele lor electorale, / şi +). Mulţi au răsuflat uşuraţi, „în sfârşit!” Eu nu. Mărturisesc că mă declar neimpresionat; de fapt, chiar mă nelinişteşte această alianţă electorală 🙁 Încerc să-nţeleg ce anume le diferenţiază şi nu mă prind. Încerc să-nţeleg ce anume le-aduce împreună şi nu mi-e clar. Încerc să-nţeleg ce beneficii politice îmi propun şi rămân nelămurit.

Cu 4 ani (şi câteva zile) mai devreme, m-am aflat în faţa comisiei parlamentare pentru legile electorale, prezentând (de la min. 16:20) propunerile coaliţiei „Politică fără Bariere” pentru relaxarea legislaţiei, astfel încât să permită înfiinţarea partidelor noi (toate propunerile succesive sunt disponibile pe site-ul PfB). Au muncit foarte mulţi oameni din societatea civilă pentru succesul acelor modificări legislative—eu doar am prezentat munca lor în faţa comisiei. Apoi, alţi oameni din societatea civilă au făcut pasul către politică, iar ăsta e un lucru bun pentru primenirea elitelor!

Dar există câteva întrebări care nu-mi dau pace, cu privire la alianţa asta „/+”: De ce-au cheltuit energie, resurse şi timp să-şi facă branduri diferite şi să cultive electorate diferite, dacă acum le pun otova? Dacă încă n-au fost în stare să-mi transmită mie (parte din electoratul atent şi informat) care le sunt viziunile separate pentru viitor, cum vor reuşi să-mi transmită o viziune comună? Care va fi familia politică europeană la care se vor afilia? Ce consecinţe va avea această afiliere asupra candidaturilor la alegerile prezidenţiale de la toamnă? (Şi cine se pregăteşte pentru fotoliul de prim-ministru, după alegerile parlamentare din 2020?)

Înţeleg bine că alianţa e gândită mai degrabă pentru alegerile locale şi parlamentare din 2020, dar nu mi-e deloc clar că aceste două partide sunt pregătite/capabile să meargă împreună atâta timp. Mai devreme sau mai târziu, voci critice din USR se vor ridica împotriva bâlbelor politice ale PLUS. (Sunt durerile creşterii, prin care a trecut şi USR, dar aroganţa şi fudulia celor care-au depăşit deja momentul nu pot contribui la armonie, ci mai degrabă la dezbinare; voi mânca mult popcorn privind la bătălia orgoliilor, din păcate!) Teama mea cea mai mare este că alianţa /+ se va ofili înainte de-a putea da rod—şi folosesc această metaforă tocmai pentru că primii candidaţi de pe listă, dnii Cioloş şi Ghinea, au o istorie comună de colaborare privind politica agricolă comună în UE 😛 Oare vor forma un grup politic nou în Parlamentul European, unul de tip „ţărănist,” axat pe agricultură?

Mi-e teamă că alianţa /+ va prelua şi va exhiba public slăbiciunile combinate ale celor două partide, în loc să ne-aducă în prim plan îngemănarea virtuţilor (pentru că asta am văzut în toate proiectele politice similare de până acum: CDR, USD, CDR2000, Alianţa DA, USL, noul PNL). Pot înţelege că / aduce o listă de potenţiali semnatari pentru intrarea în cursă, pe care o moştenesc de la campania „fără penali,” în timp ce + aduce statutul de partid europarlamentar, adică abilitatea de-a avea reprezentare în secţiile de votare. Este un astfel de aranjament suficient pentru a atrage votanţi noi, „virgini,” care n-au mai votat până acum „pentru că n-aveau cu cine”? Nu se putea face acest aranjament şi în afara ideii de alianţă electorală, adică doar la nivelul unei înţelegeri de colaborare politică?

Pariul alianţei /+ pare să fie câştigarea a 7 mandate de eurodeputaţi la alegerile pentru Parlamentul European, iar mie asta mi se pare prea puţin! Dacă nu au ambiţii mari (şi mi-e evident că nu le au, din moment ce nu-şi propun să ia 15 mandate!), nici nu vor putea câştiga spectaculos. Deocamdată, îmi pare că vor doar să rupă din electoratul PNL (ceea ce ar fi făcut oricum), pentru a deveni capii opoziţiei faţă de PSD (ceea ce ar fi devenit oricum). Strategia asta, gândită prin raportare la competitorii politici, nu-i pe gustul meu. Eu o consider pierzătoare. Ţinteşte un rezultat prea mărunt faţă de marile aşteptări reformatoare pe care ni le-au „vândut” şi pe care ni le-au întreţinut aceste formaţiuni politice până mai ieri 🙁

Aş fi dorit să văd o forţă politică orientată cu faţa către cetăţean, nu către competitori. Aş fi dorit să văd o afiliere tranşantă la o familie politică europeană solidă, nu o scăldare între mai multe ape. Aş fi dorit să văd o viziune concretă pentru RO şi/sau UE în 2024 sau chiar 2040, nu o băltire la o aruncătură de băţ, în 2020. Aş fi dorit să văd mesaje politice care să atragă alegători noi, la care celelalte partide nu au acces cu retorica lor, nu un apel la schimbarea loialităţilor printre alegătorii vechi. Aş fi dorit să văd ambiţie şi zvâc!

Mi-e teamă că, de fapt, această alianţă marchează sfârşitul intenţiei de reformă electorală—acea intenţie la care am contribuit şi eu în urmă cu 4 ani. Şi asta mi-aduce aminte de-un studiu de-acum vreo 20-25 de ani, realizat de profesorul Steven Roper, în care argumenta că toate perioadele de liberalizare a vieţii politice îşi găsesc obştescul sfârşit într-o îngheţare a reformei, adeseori iniţiată chiar de beneficiarii ei (sper că-mi amintesc corect, să nu mă acuze cineva de fake news 😛). Prin urmare, închei şi eu această postare (deja prea lungă), spunând că pe mine nu mă-ncântă deloc anunţul privind înfiinţarea Alianţei 2020 </+>

sursa foto: Agerpres (modificată de mine); ideea simbolului „/+” mi-a venit de la Andrei Tiut; bonus, un cântecel „adecvat” momentului 😛