Ieri am intrat în joaca asta, pentru că mi se pare un foarte bun instrument de-a provoca niște dezbateri, pe niște subiecte pe care candidații reali am senzația că le evită. E o joacă, dar eu am luat-o în serios. Există 3 motive pentru care nu aș candida pentru funcția de Președinte al României, dar am alte 3 motive pentru care accept să intru în acest joc—le prezint mai jos, alături de obiectivele candidaturii mele virtuale 🙂 Înainte de toate, însă, pentru transparență deplină, răspund la întrebările din „sondajele” redacției Gândul:
- Ți-ai vinde votul? Evident, NU! Niciodată!
- Dacă nu votezi, să ți se ia dreptul de vot? Exclus! Este un drept, iar drepturile nu pot fi luate!
- Dacă ești plecat din țară, mai ai drept de vot? Da, ești cetățean și ai dreptul ăsta—folosește-l!
- Dacă ai venituri mici, meriți să votezi? Evident, DA! Toate drepturile sunt egale, pentru toți!
- Dacă ești slab educat, meriți să votezi? Da, tocmai pentru a avea o șansă la educație mai bună!
- Președintele să fie ales de Parlament? În actualul cadru constituțional, nu! Dar putem discuta despre o altă Constituție, când va veni acel moment…
deocamdată, am puțini susținători la Vreau Președinte 😛 mulțumesc, Valeriu Antonovici, pentru fotografia de profil
Știi proverbul cu vrabia din mână și cioara de pe gard… Sugestia mea este să nu-ți dai drepturile din mână pentru promisiunile de pe ecran! Trăiește-ți drepturile! Dreptul de vot, dreptul de acces la informații, dreptul de-a participa la luarea deciziilor, dreptul de-a te exprima liber, dreptul de-a te asocia cu oamenii care-ți plac, dreptul de-a întreprinde orice acțiune, lucrare ori afacere care ți se pare c-ar aduce valoare adăugată pentru semenii tăi, sub egida statului de drept… Dacă întâmpini probleme în protejarea drepturilor tale, în fructificarea lor, cred că e rolul Președintelui să te asculte, să lucreze împreună cu tine la găsirea soluțiilor și-apoi să îndemne, să împingă, să stimuleze autoritățile și instituțiile statului să adopte acele noi reguli care să-ți facă viața mai ușoara.
Candidez (virtual) la funcția de Președinte (virtual) cu un gând simplu, ancorat în atribuțiile constituționale: Vreau să le facem viața ușoară cetățenilor drepți, onești și corecți! Vreau ca fiecare cetățean să aibă șansa de-a fi drept, onest, corect! Să le fie tuturor mai ușor să respecte legea, decât s-o încalce! Din aprecierile mele, balanța este greșit înclinată acum, când unora li se pare mai ușor, mai profitabil, să încalce legea, eventual cumpărând complicitatea unui reprezentant al autorităților (șpagă, cumetrie, asociere în afaceri, amenințare, șantaj—toate instrumentele pe care le știm foarte bine din presă).
Intru în acest joc, pentru că vreau să contribui la punerea în dezbaterea publică/electorală a unor teme de interes pentru cetățean. Pentru că eu cred că o campanie electorală se face mai ales aducând în spațiul public propuneri și planuri pentru viitor, nu judecăți de valoare despre trecut, nici atacuri împotriva contracandidaților (altfel spus, pentru că vreau să demonstrez că se poate face campanie constructivă). Și pentru că am încrederea că această candidatură virtuală poate contribui la conștientizarea drepturilor care decurg din statutul de cetățean—da, fiecare cetățean are dreptul să candideze la orice funcție publică, are dreptul și este încurajat să viseze la ce-ar face dacă ar fi acolo, are dreptul să se străduiască să-și facă publice punctele de vedere, pozițiile, aspirațiile și/sau nevoile care sunt legate de agenda publică.
Update: Mi-am completat profilul de candidat cu câte o „pastilă” (aproape) în fiecare zi: așa cum mi-aș vedea eu proiecția mandatului, obiectivele mandatului, valorile și principiile după care m-aș ghida, direcțiile mele prioritare, echipa de consilieri și explicația sloganului. Va urma… 😉
Dar nu aș candida, în realitate, la funcția de Președinte, în primul rând pentru că eu cred, am spus-o și o repet, că statul român și-a atins limitele incompetenței instituționale în primăvara 2014, când Președintele, Premierul, Parlamentul și Curtea Constituțională au comis erori fundamentale față de ideea/conceptul de stat; și pentru că eu nu mai cred, de multă vreme, în conceptul de stat-național.
În al doilea rând, pentru că există mai multe dosare în care am fost cercetat penal, dar într-unul dintre ele rezoluția procurorului ierarhic superior a lăsat să planeze asupra persoanei mele o suspiciune—în loc să confirme un NUP, a decis să nu mai cerceteze cauza, pe motiv că fapta era deja prescrisă; nu am făcut nicio întâmpinare împotriva acestei erori, pentru că eu știu adevărul, pentru că nu mă interesează să dețin vreo funcție publică, pentru că nu vreau să mai pun parchetul să cheltuiască bani și timp investigând situația mea măruntă, ci prefer să se concentreze pe prinderea și dovedirea marilor rechini.
Al treilea motiv ține de contradicția dintre mine și majoritatea portretizată acum de mass media, pe teme cum sunt familia (eu nu sunt căsătorit, nu am copii) și religia (nu-mi plac popii și nu merg la biserică), iar confruntarea electorală ar putea scoate la iveală întâmplări (amoroase) pe care eu nu le regret, însă pe care publicul le-ar considera deplasate, iar contra-candidații le-ar specula în atacuri la persoană.
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}