Zbârceală (RO)

Nu zbârcitură! Adică nu ceva temporar, care se poate repara uşor, cu un instrument la îndemâna oricui. Ci o zbârceală de zile mari, cu efecte majore, de pe urma cărora vom suferi mult timp—foarte mult timp. Cel mai probabil, un deceniu. O zbâr-cea-lă! Ăsta e singurul cuvânt care-mi trece prin cap, când privesc la rezultatele alegerilor parlamentare 🙁

Tocmai pentru că a lipsit zvâcul din oferta electorală mainstream, rezultatul este mizerabil. Prezenţa la vot, mai mică de 35%, ilustrează eşecul de mobilizare, oglindeşte perfect lipsa zvâcului. Şi e foarte posibil să apară voci care să conteste legitimitatea acestui Parlament. De exemplu, pentru că nu-i foarte clar dacă statul a făcut tot ce se putea pentru ca votul să fie cu adevărat liber exprimat, în condiţiile pandemiei.

PSD e singurul partid care chiar nu avea nevoie de zvâc în ofertă. Şi-a dorit să treacă sub radar, cât mai neobservat, tocmai ca să-şi conserve procentajul. Cred că-n ultimele 3 zile toţi candidaţii PSD au dat mărunt din buze „zbârcă, babă, pe lopată // să mai dau şi eu o dată!” Iaca, au obţinut exact ce şi-au dorit. Şi, în plus, acum au ocazia să se împăuneze, arătând că „au avut dreptate,” că „ne-au spus ei.” Dacă a existat vreodată «doctrina Dragnea» în PSD, atunci susţinătorii ei se pot simţi răzbunaţi şi relegitimaţi. Foarte probabil, ei vor face casă bună cu AUR (şi cu o parte din PNL), adică extremismele (de orice fel) se vor bucura de susţinerea a vreo 20-25% din viitorii parlamentari (ceea ce nu-i chiar o noutate).

PNL şi USR PLUS înregistrează un eşec mizerabil. Mai ales USR PLUS! Trebuie să-şi asume rateul pe care l-au dat, pentru toţi românii, pe seama întregii ţări. Chiar dacă e posibil să formeze viitorul Guvern împreună. Să-şi asume rezultatul ăsta, împreună: USR cu PLUS, ei cu PNL, toţi cu dl Iohannis! Pe undeva, cred că abia acum ar avea sens să forţeze nota şi să blocheze formarea unui nou Guvern, abia acum cred c-ar fi înţelept să forţeze dizolvarea Parlamentului şi organizarea de alegeri «anticipate», prin martie. Însă ideea asta e extrem de periculoasă, pentru că poate repune întreaga societate în stare de luptă/rezistenţă, iar oamenii nu mai au energie pentru aşa ceva. În plus, ideea ar merita încercată numai şi numai dacă partidele astea ar fi în stare să vină cu o ofertă cu zvâc, într-o organizare electorală care să permită o participare de cel puţin 45%—iar eu nu-i cred în stare. E mult de învăţat din zvâcul cu care a reuşit AUR să obţină acest rezultat—tocmai pentru că a fost contrapus plictisului oferit de PNL şi USR PLUS.

Mă bucur mult că UDMR a trecut pragul, deşi rezultatul ăsta e în legătură directă cu participarea extrem de scăzută la vot. Vor avea vremuri grele cu AUR, dar asta înseamnă că nu se vor mai ocupa de matrapazlîcuri, ci de protecţia drepturilor şi libertăţilor—pentru toate minorităţile. Ba chiar sper că şi grupul minorităţilor naţionale va învăţa lecţia asta, pentru că somnul raţiunii lor, de prin 2009-12 încoace, jocurile politicianiste în care s-au băgat, au permis ajungerea la guvernare a unui număr impresionant de aberaţii şi de aberanţi. Din perspectiva asta, e foarte bine că PRO şi PMP (oh, şi aberaţia aia de pseudo-PER!) au rămas pe-afară. Deşi sunt convins că unii de la PRO, PMP şi PER (sau chiar PNŢCD) se vor alătura AUR, chiar până de Crăciun. [Actualizare, după 2 zile: Informaţia despre PMP nu s-a adeverit. Se pare că PMP trece pragul la Cameră, dar nu şi la Senat; îi prevăd o fuziune rapidă cu alt partid, în cel mult 1 an. Îmi pare tare rău că Valeriu Nicolae pare că nu intră; am explicat acum 2 săptămâni de ce cred că mi-ar fi fost bine cu el acolo.]

Aşadar, am spălat faţa de masă şi-am scăpat de nişte pete slinoase, vechi, cu crustă, dar tocmai am murdărit-o cu gorciţa. Măcar pentru o perioadă de timp, va trebui să mâncăm aşa. Bine, puteam face analogia cu un cearşaf, să zic că trebuie să dormim cum ne-am aşternut, da' nu ştiu care-ar fi echivalentul muştarului rusesc pentru pat 😛 [Actualizare, 18 decembrie: Andrei Tiut pare să respingă ipoteza influenţei ruseşti; evident, el chiar a cercetat chestiunea, în timp ce eu doar mi-am dat cu părerea; el la rece, eu la cald. Alte consideraţii şi statistici interesante se găsesc într-un text semnat de Dumitru Sandu. Actualizare, 8 octombrie 2021: Oana Despa și Bianca Albu au cercetat și mai adânc subiectul, în Balkan Insight.] Deh, un pic de haz nu strică! Din fericire, cu numai 5 formaţiuni politice în Parlament, politica românească nu va lâncezi, în următorii 4 ani. Iar Preşedintele Iohannis nu-şi va putea lua concediu!—sper că nu-i prea mare necazu' 😉

Urmează un deceniu cu foarte multe dificultăţi şi foarte multe oportunităţi. Sper să ne găsim înţelepciunea de care avem nevoie, pentru a selecta corect dificultăţile cu care chiar merită să ne batem capul şi pentru a culege roade numai din oportunităţile bune. Privind înapoi, sper să învăţăm din lecţiile ultimilor 4 ani: că nu-i suficient să rezişti (şi s-o zbârceşti la final), ci e extrem de important să şi construieşti—sau, cel puţin, să pregăteşti terenul şi materialele pentru o nouă construcţie; oricum, ceva cu zvâc!

sursa ilustraţiei: Code 4 Romania/Rezultate Vot, cărora le mulţumesc din inimă că ne-arată că putem!

PS Văd că circulă scrierea şi pronunţia peiorativă hAUR la adresa noii formaţiuni politice—e de un rasism înfiorător!, ba chiar cu perversiuni 🙁 Nu atrag atenţia de multe ori: aşa ceva e inacceptabil!!! (Şi mi-e teribil de trist să văd, prin social media, o mulţime de glume proaste şi de prost-gust despre rezultatul alegerilor. Mie mi se pare că nu-i deloc de glumă!)

PPS Mai e de luat în calcul un scenariu (în care mai multe orgolii se sacrifică pe altarul interesului public, de lungă durată—să-i zicem „ca-n Germania”): guvern PNL-PSD, cu o agendă reformistă clară, fără populisme; opoziţia parlamentară democratică USR PLUS şi UDMR, axată pe respectarea drepturilor şi libertăţilor, ar putea bloca extremismele la mantinelă. Pe măsură ce trece timpul, cred c-ar fi cea mai bună soluţie!