Azi e Ziua Internaţională a Dreptului de a Şti sau a Accesului Universal la Informaţii. Denumirea veche vine din 28 septembrie 2002, când s-a înfiinţat reţeaua organizaţiilor şi activiştilor pentru acces la informaţii—întâmplător, la Sofia, în Bulgaria vecină. Denumirea nouă vine din 2015 şi 2019, când UNESCO, respectiv ONU, a confirmat oficial sărbătoarea noastră informală (chiar dacă tot internaţională). Vorba 'ceea, it takes a good 10 years (or more) to see change happen.
Eu n-am fost la Sofia, în 2002, însă mă ocup de accesul la informaţii încă din 2001. Adică am participat (foarte modest) la procesul de adoptare a legislaţiei, apoi am făcut nişte studii despre cum respectă instituţiile ceea ce scrie în lege şi am făcut (mult) training despre corecta aplicare a legislaţiei pentru activişti civici, patronali şi sindicali, pentru funcţionari publici şi jurnalişti, chiar şi pentru magistraţi. Mai târziu, în 2010-14, am lucrat, timp de un mandat, în comitetul internaţional de coordonare al reţelei FOI Advocates. Ba chiar am sprijinit crearea unor portaluri de acces la informaţii, în România (2012) şi în Moldova (2018).
Pentru acest an, intenţionasem să onorez Dreptul de a Şti prin lansarea unui curs online despre accesul la informaţii şi date de interes public, adică despre Legea 544/2001 şi Legea 109/2007. Ceva asincron, uşor de digerat, foarte ieftin spre gratuit (depinde mult de platformă), adică ceva similar cursului de politici publice din 2019. Intenţia mea era să ofer acest curs în special pentru funcţionarii publici din instituţiile mijlocii şi mici, cu accent pe primării. Dar am decis să amân lansarea, cel mai probabil pentru săptămâna care începe cu 19 octombrie. Şi am două motive întemeiate pentru această decizie—unul politic, celălalt tehnic:
- Motivul politic (nu ştiu cum altfel să-i spun) e legat de rezultatele alegerilor locale de ieri. Pare că s-au produs nişte schimbări importante, prin toată ţara. Va dura ceva timp (cam 2 săptămâni) până când se vor valida noile mandate ale noilor aleşi locali, iar oamenii vor se vor adapta la noile realităţi. Abia după „aşezarea apelor” va avea sens pentru unii oameni să se-apuce de învăţat noi abordări în relaţia dintre administraţie şi cetăţeni.
- Motivul tehnic e legat de colegii mei de la Code4Romania, care sunt epuizaţi după noaptea de 27/28 septembrie. Au fost nevoiţi să muncească în plus, pentru că nişte instituţii ale statului român nu pun preţ absolut deloc pe liberul acces al cetăţenilor la informaţii de interes public 🙁 Deci am nevoie să-i las un pic să se odihnească, pentru că, împreună cu ei, pregătim un ecosistem de aplicaţii online care să sprijine transparenţa instituţiilor româneşti.
| Problema | Soluţia |
|---|---|
 |
 |
De ce aleg să ofer un nou curs pentru funcţionari? Pentru că mi se pare foarte important ca instituţiile publice să aibă capacitatea de-a oferi acces facil la informaţii—în caz contrar, apar astfel de evenimente, în care cetăţeanul obişnuit nu poate desluşi ce i se oferă, dacă nu primeşte ajutorul specializat al unor oameni care înţeleg partea tehnică. Iar cererea de informaţii a scăzut în România, tocmai pentru că oferta e nebuloasă şi prost structurată.
De ce neapărat pentru instituţiile mici? Pentru că ele sunt mult mai aproape de cetăţeni, legătura dintre instituţie şi cetăţean e mai strânsă, iar modalităţile de tragere la răspundere a funcţionarilor sunt mai variate. În egală măsură, pentru că instituţiile mici au bugete mici, deci funcţionarii de-acolo rareori au posibilitatea să se instruiască despre corecta aplicare a legilor. Iar eu cred că-i foarte important să-i ajuţi pe oameni să facă ce-i drept sau corect!
Speranţa mea este că, din schimbările privind accesul la informaţii de la nivelul primăriilor mici, se va crea suficientă presiune (prin intermediul prefecturilor) şi asupra primăriilor mari sau chiar asupra consiliilor judeţene, respectiv, mai târziu, asupra ministerelor şi altor agenţii guvernamentale. Pentru mine, e un joc cu bătaie lungă, legat inclusiv de alegerile din 2024. În plus, de la 1 decembrie, intră în vigoare şi Convenţia de la Tromsø privind accesul la documente oficiale, iar unul dintre obiectivele ONU pentru dezvoltarea durabilă este ca dreptul de acces la informaţii să devină cu adevărat universal până în 2030—ajut şi eu cu ce mă pricep! 😉
sursa ilustraţiei: UNESCO/International Day for Universal Access to Information; pentru social media, recomand #RTKD şi #IDUAI, alături de #SDG16 sau chiar #544 ori #Legea544 ;) pentru cei mai curioşi cititori, legislaţia românească în materie de acces la informaţii are un scor de 83 de puncte din 150 posibile, conform RTI Rating
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}