Canapelisme (RO)

1 Decembrie mi-e o sărbătoare dificilă. În mod obişnuit, nu mă pot relaţiona cu ea. Nici raţional, nici emoţional. Nici anul ăsta nu mi-e mai uşor. M-am uitat în toată istoria blogului, să văd ce-am scris despre sărbătoarea de 1 Decembrie—jale, nimic care să merite revizitat. Doar „canapelisme,” adică gânduri de spectator care şade comod pe-o canapea. Nici nu contează faptul că eu n-am o canapea!

Ce contează e că, de unde stau eu, lucrurile nu se văd bine, mai ales când privesc către «noua putere» instalată după secvenţa referendum-moţiune-alegeri. Ca să nu-mi şochez prea mult cititorii sau propria conştiinţă, nu voi face nimic deosebit nici anul ăsta. La TV n-am de ce să mă uit, că nu-nţeleg ideea de paradă militară. Am doar 3 gânduri pe care vreau să mi le scot din cap, aşa, cvasi-terapeutic:

• Mă enervează atitudinea Alianţei USR-PLUS, care-o ţine gaia-maţu' cu alegerile în două tururi pentru primari. Băi, nu se va întâmpla decât prin vreo minune. Şi cred c-ar fi bine să vă daţi seama că, mergând înainte cu această idee fixă, veţi pierde sprijin electoral. Pentru că, în esenţă, alegerile în două tururi sunt o formă prin care voi vă derobaţi de responsabilitate. E un fel de-a spune că, din moment ce voi nu sunteţi în stare să daţi dovadă de leadership real, vreţi să decidă alegătorii în locul vostru. E un fel de „nu putem noi să faci tu?”
  Cu alte cuvinte, îmi daţi senzaţia că nu vreţi să vă asumaţi negocierea unui acord politic cu PNL, ci faceţi apel exclusiv la electorat. Aşa cum îmi spunea profesorul John Lisnik (şi-am mai scris despre el), in politics you either follow or lead, there's no other way. E momentul să luaţi iniţiativa şi să vă asumaţi un risc, făcând o propunere de cooperare electorală pentru candidaturi unice în toate localităţile care-s conduse acum de primari lipsiţi de integritate şi/sau competenţă.
• Mă enervează, deopotrivă, atitudinea PNL, care dezvoltă două noi linii retorice extrem de păguboase. Una priveşte alegerile anticipate, cealaltă priveşte reformele din Justiţie. Băi, nu veţi reuşi să faceţi nimic cu alegerile anticipate, din cel puţin două motive mari şi late: Primul e că, dacă există o majoritate în Parlament, ar fi de neînţeles motivul pentru care majoritatea aia să nu guverneze. Al doilea e că l-aţi pune pe Preşedinte în situaţia de-a încălca spiritul Constituţiei, dacă ar trebui să desemneze nişte paiaţe pentru postul de Prim-Ministru. Nu cred că vă permiteţi să-l puneţi pe dl Iohannis în situaţia de-a-i fi ruşine să dea ochii cu dna Merkel şi dl Macron—nici Preşedintele nu-i prost, nici voi nu sunteţi atât de cinici.
  Cât priveşte reformele absolut necesare din Justiţie, văd că v-aţi blocat în retorica privind necesitatea dezbaterilor parlamentare şi nu mai vedeţi nicio altă soluţie în afară de OUG sau angajarea răspunderii. Corect, astea două ar fi nişte soluţii proaste. Dar mai există o soluţie, un pic mai bună, din categoria «răului cel mai mic»: Obţineţi majoritatea necesară pentru o lege de abilitare a Guvernului pentru nişte ordonanţe simple. În felul ăsta, rezolvaţi mai rapid, însă şi cu implicarea directă a Parlamentului. E momentul să luaţi iniţiativa şi să vă asumaţi un risc, pentru că in politics you either follow or lead.
• Mă mai enervează şi atitudinea de mare baştan pe care şi-a tras-o dl Iohannis, de când a câştigat alegerile. Nu voi discuta aici despre decoraţii ori poze, nici despre riscul enorm pe care şi l-a asumat cu referendumul din primăvară. Dar observ că încă nu şi-a făcut un bilanţ al primului său mandat, din care să-nţelegem şi noi ce greşeli îşi asumă. De asemenea, nu şi-a făcut încă o proiecţie pentru viitorul mandat, să-nţelegem şi noi ce riscuri are de gând să-şi asume. Sigur că mai are timp, până la preluarea oficială a celui de-al doilea mandat, pe 21/22 decembrie, când mă aştept să ţină un discurs în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului.
  Dar, acum, dl Iohannis vorbeşte prea mult despre majoritatea parlamentară, de parcă n-ar înţelege că noi, alegătorii, nu privim cu ochi buni migraţia politică. Şi nu vorbeşte aproape deloc despre consilierii săi. Eu aş vrea să aflu cine vor fi noii consilieri pe teme de Justiţie, Politică Internă, Administraţie Publică, Dezvoltare Regională, Afaceri Europene, ba chiar şi Educaţie—pentru că dl Iohannis însuşi ne-a promis că va fi „total implicat” în al doilea mandat. Şi nu văd cum ar putea fi mai implicat, dacă-şi păstrează aceiaşi consilieri discreţi. E momentul să luaţi iniţiativa, dle Iohannis, şi să vă asumaţi nişte riscuri, pentru că in politics you either follow or lead—and, from that presidential position, you can only lead!

PS Hai, totuşi, să-ndulcesc un pic tonul acestei postări de pe blogul meu şi să-i dau şi-o notă sărbătorească—citez din retorica unei politiciene pe care-o îndrăgesc: „iubeşte România cu ochii deschişi!”

sursa foto: Bēhance/Mihnea Dumitru (prelucrare de aici)