Evident că am altceva de lucru, însă lumea din bula mea se consumă excesiv pe subiectul cotelor de gen în politică, motiv pentru care scriu aici, că am și eu părerea mea 😉 Vestea este că Senatul a adoptat, acum 2 zile, un proiect de lege care obligă partidele să propună liste de candidați mai echilibrate—cel puțin ⅓ din listă să fie femei sau, respectiv, bărbați. Deocamdată, doar pentru alegerile parlamentare, nu și pentru cele locale. Oricum, nu știm ce va decide, în cele din urmă, Camera Deputaților. (Uof!, când vom avea, oare, un Cod electoral, aplicabil la fel, coerent, pentru toate tipurile de alegeri?!?)
În 2016, aveam păreri ceva mai ferme despre cotele de gen. De data asta, am mai degrabă întrebări:
- Așa cum e scrisă reglementarea adoptată/aprobată de Senat, cota de ⅓ se referă la întreaga listă, nu neapărat la locurile eligibile. Oare o fi corect să bagi în listă niște candidați de umplutură, doar pentru a îndeplini cota? Să luăm un exemplu simplu: Vrei să depui o listă de candidați pentru Senat, într-un județ cu 4 fotolii de senator. Conform legii, trebuie să depui o listă (completă) cu 6 candidați, deci vei fi obligat la 4 bărbați și 2 femei sau 3-3 sau 2-4 (variantele cu 5-1 sau 0-6 n-ar mai fi posibile!). Însă partidul tău are doar un post (din cele 4) care e eligibil în acel județ, pentru că intenția de vot e de 25%. Dacă, în fiecare județ de acest fel, vei pune câte un bărbat pe primul loc, ce să vezi?, partidul tău va duce în Parlament doar bărbați și nicio femeie! Așa că întreb: N-ar fi mai bine să impui cota asta pentru locurile eligibile la nivel național? Sau să elimini cu totul circumscripțiile județene și să faci o listă națională?
- Pentru că propunerea despre care vorbește toată lumea nu face legătura cu art. 18, alin. 2 din legea finanțării partidelor, o fac eu: Oare o fi corect să primești subvenția pentru promovarea femeilor chiar și în interiorul cotei de ⅓? Sau ar fi mai corect ca ea să se aplice doar pentru ce depășește această cotă? Ah, dar cota nu e pentru locurile eligibile, după cum am văzut mai sus, deci nu ne mai batem capul cu corelările, nu-i așa?!? Și cum evităm transformarea în vacă de muls a acestei lipse de corelare? De exemplu, partidul pune femei pe locuri eligibile, alegerile sunt validate, iar partidul își ia subvenția; după 2-3 luni, doamnele deja alese sunt forțate de (bărbații din) partid să se retragă, iar locurile lor sunt luate de bărbații care urmează pe listă. Cu alte cuvinte, partidul și-a și bătut joc de femeile candidate, da' și-a și luat bănuțu' din subvenție! Așa că întreb: Chiar nu putem să scriem reglementări cu mintea-n cap, care să țină cont de toate corelațiile, pericolele și implicațiile? Sunt nerezonabile aceste previziuni sau conexiuni?
- [Era să uit: Dacă vom schimba legile electorale, mergând înspre sistemul proporțional-preferențial și/sau către introducerea opțiunii NOTA (none of the above = niciunul dintre acești candidați), e foarte probabil că reprezentarea de gen (în politică) se va regla de la sine către proporția care reflectă cel mai bine energiile din societate. Părerea mea e că, în perioada asta, societatea românească are foarte multă energie „născătoare” și/sau „vindecătoare,” de tip feminin, iar aceasta este grav sub-reprezentată, după cum reiese din ce-a scris Sorin Cucerai. Înțeleg bine de ce-a reapărut acest subiect în spațiul public, după 6 ani—pentru că există un conflict între energia de tip feminin din societate și cea de tip masculin, care e proiectată de conducători („războinici” fără cauză ori fără țel). Ce mă-ntreb e oare de ce-a fost aleasă, acum, în condiții și mai adverse decât acum 6 ani, tot aceeași soluție de reglementare—care n-a avut succes nici data trecută? Chiar nu suntem în stare să gândim soluții alternative, ancorate în, respectiv adecvate la, realitățile politice?]
Repet ce-am mai scris și-n 2016, căci argumentele de-atunci nu s-au modificat substanțial: După mine, orice cote mai mici de 50% ar fi neconstituționale, dacă reglementarea e imperativă și/sau are aspecte punitive. Ca să fie constituțională, reglementarea privind orice cotă mai mică de 50% trebuie să fie doar stimulativă. Iar, ca să fie și corectă, stimularea trebuie să fie scrisă deștept. Proiectul tocmai ieșit din Senat e scris prost, vine cu o reglementare imperativă și mai include și pedepse (neconformarea cu cota de ⅓ atrage, automat, respingerea integrală a listei de candidați). Da, sunt de acord cu Oana Băluță: „e mai bine să depinzi de lege decât de voința unor bărbați care fac regulile jocului în partide.” Însă legea trebuie să fie bine scrisă; din păcate, deocamdată, nu e! 🙁
Actualizare: Pe 30 mai, Mircea Kivu a scris despre cotele de gen pe santinela.net.
sursa foto: Unsplash/Priscilla Du Preez
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}