Se spune, adeseori pe bună dreptate, că-i suficient să înfiinţezi o comisie, dacă vrei să îngropi un subiect. Dar există şi situaţii în care înfiinţarea unei comisii este cea mai înţeleaptă soluţie. Aşa cred eu că e cazul acum, în privinţa modificării Constituţiei, motiv pentru care am semnat o chemare la acţiune—adresată parlamentarilor, desigur. Sunt convins că fiecare semnătură de-acolo e motivată în mod diferit. Pentru mine, principalul motiv este că mi se pare înţelept ca legiferarea de nivel constituţional să fie tratată distinct de legiferarea ordinară, inclusiv din perspectiva procedurală.
Pe 18 iulie, în timp ce eu voi lucra cu tinerii selectaţi la Camp Kennedy, ochii specialiştilor vor fi aţintiţi asupra Curţii Constituţionale, care urmează să se pronunţe asupra propunerilor legislative (Pl-x 331 şi 332) privind modificarea Constituţiei. Dacă trec de filtrul CCR, aceste proiecte ar putea începe procesul de transpunere în Constituţie a rezultatelor de la referendumul din 26 mai, alături de mai vechea iniţiativă „fără penali.” Eu cred că propunerile vor merge mai departe, din cel puţin două motive: a) pentru că sunt mai puţin controversate decât a fost iniţiativa privind dreptul la căsătorie şi b) pentru că nu-i nevoie chiar acum de-a pune la încercare proasta reputaţie a CCR (cea de instrument politic al PSD).
Există interes pentru o legiferare rapidă. Din câte-mi pot da seama eu, acest interes există mai ales printre „aliaţii” Preşedintelui Iohannis (pentru motive electorale, cred eu, în pregătirea alegerilor prezidenţiale din 10-24 noiembrie, care să fie însoţite de un nou referendum, bănuiesc—unul decizional, fireşte). Dar, ca de obicei, mie mi-e teamă că graba poate să strice treaba! Prin contrast, mie-mi place să văd că se respectă un minim ritual, că se acordă respectul cuvenit ideii că modificăm legea fundamentală a statului. Vreau să ne asigurăm că măsurăm de 10 ori înainte de-a tăia o singură dată.
Pentru ca nivelul dezbaterii despre modificarea Constituţiei să nu fie (din nou) coborât la sloganuri patetice sau mincinoase, cred că este nevoie de o Comisie specială a Parlamentului. Dacă această Comisie va lucra onest, cu respectarea ritualului, vom avea decizii inteligente cu privire la viitorul text constituţional—adică vom avea soluţii durabile, fixate în texte precise, predictibile şi stabile. Pentru un astfel de obiectiv, cred că ne permitem luxul de-a petrece timp de calitate în legiferare (nu neapărat mai mult timp, ci mai bun timp), adică de-a ne grăbi încet!
Dacă, dimpotrivă, această Comisie va fuşeri procesul decizional, va da rasol cu argumentele ori va trata cu aroganţă semnalele de alarmă privind eventualele efecte negative, nu am nicio îndoială că acest lucru va răzbate înspre opinia publică. Iar cei percepuţi de public că-şi bat joc de ritual, de bună seamă, vor suferi electoral cu prima ocazie. Astfel, Comisia aceasta ar putea îngropa subiectul (dacă va dori), dar ar avea şansa de-a face acest lucru (dacă va fi cazul) în mod transparent, argumentat, justificând onest de ce sau dacă nu e nevoie de vreuna dintre modificările propuse. Festina lente nu-i o vorbă goală—altfel nu s-ar fi păstrat timp de milenii!
sursa ilustraţiei: curiator.com; chemarea la acţiune se găseşte pe ştiri.ong
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}