You've successfully subscribed to Codru Vrabie
Great! Next, complete checkout for full access to Codru Vrabie
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.
Success! Your billing info is updated.
Billing info update failed.
Revoltă/Recoltă (RO)

Revoltă/Recoltă (RO)

. 3 min read
Leaves school to follow his ambition
Knows what he wants
To be a politician
Shouldn't have done that! —Depeche Mode, 1982. A Broken Frame

A fost o săptămână politică agitată. Acordul pentru Brexit, la Bruxel. Demisia dlui Chicu şi ieşirea din scenă a dlui Dodon, la Chişinău. Constituirea noului Parlament şi învestirea noului Guvern al dlui Cîţu, la Bucureşti. Şi propuneri politice aiuritoare de la noii «puternici» ai zilei, ca dna Dragu. Ah, şi scuipaţi politici în direcţia societăţii civile, de la dnii Murguleţ şi Ciucă. Dacă deschid orizontul cu încă o săptămână în urmă, e şi mai dur: Noi decizii aiuristice la Budapesta şi Varşovia. Acord politic pentru bugetul multianual european, prin care vrem să salv(gard)ăm statul de drept, încălcând un pic statul de drept.

Iar mie mi-au răsunat în ureche, timp de aproape două săptămâni, exact aceste versuri! N-ar fi trebuit să facă asta! Nu asta ar fi trebuit să facă!

Nu-i nimic rău în a avea ambiţii. Depinde dacă-s ambiţii curate sau toxice, că nu-i totuna. De-aceea prefer abordarea de om întreg a dnei Sandu de la Chişinău. Adică se vede că poţi fi om politic, dacă eşti om înainte de toate. Altfel, dacă eşti un om ciuntit pe dinăuntru (la nivel de valori, nu de emoţii!), ambiţiile toxice te pot aduce în poziţia de politician, însă vei rămâne doar un politruc. Nu mai ilustrez cu exemple, că am avut destule în ultimele două săptămâni... Şi aproape toţi politicienii «ilustrativi» au făcut compromisuri care compromit, pentru că, de fapt, nu au valori, nu au direcţie.

Dincolo de toate astea, un mare scandal în Justiţie, tot la Bucureşti... O problemă aparent legată de avocatură, cam cum se vede şi în filmul The Laundromat. Foarte mare tristeţe pentru mine! Am văzut, încă o dată, cum funcţionează orbirea de/în grup—groupthink la nivel de bresle sau grupuri profesionale. Şi asta a venit după ce eram atât de bucuros că oamenii din justiţie păreau să fi reuşit să depăşească stadiul de gândire în silozuri şi să conlucreze, în mod real, la nivel de (eco)sistem... Ar fi trebuit să ştiu că nu-i atât de uşor, că aparenţele pot fi înşelătoare! Exact cum spun versurile alea:

Grows up and goes to school
Such a nice boy
Obeys all the rules
Mummy's proud of that —ibidem

Unul dintre lucrurile pe care le-am învăţat anul ăsta (şi pe care sper să nu le uit prea curând) e că viaţa şi lumea sunt mult mai complexe decât ne place nouă să recunoaştem ori să acceptăm ori chiar să credem. Zic că-i o lecţie valoroasă, dar îmi închipui că nu poate fi învăţată altfel decât pe propria piele. Mi-am amintit feţele pe care le făceau ai mei, când mă vedeau, la 14-15 ani, ascultându-i pe „fierarii ăia.” Nu le ţin minte vorbele, dar ţin minte că feţele lor îmi spuneau cu reproş shouldn't have done that!

Mă bucur c-am învăţat şi să merg la şcoală, şi să-ncalc unele reguli. Mă bucur c-am învăţat că nu toate ambiţiile merită osteneala. Mulţumesc că-n viaţa mea există sau au existat oameni care m-au învăţat să dau deoparte ce e sau poate fi toxic—nu doar pentru mine, ci şi pentru cei din jurul meu. Simt că-i un moment bun pentru o nouă «creşă», pentru noi planuri de viitor. Sper să reuşesc, la rândul meu, să dezvolt oameni întregi, fără ambiţii toxice—adică sigur nu ţintesc la cursul istoriei 🙂  

Plans made in the nursery
Can change the course of history
Remember that! —ibidem

sursa ilustraţiei: coperta albumului (wallpaper); bonus, melodia: