You've successfully subscribed to Codru Vrabie
Great! Next, complete checkout for full access to Codru Vrabie
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.
Success! Your billing info is updated.
Billing info update failed.
Educaţie pentru leadership (RO)

Educaţie pentru leadership (RO)

. 20 min read

La sfârşit de februarie şi început de martie, la solicitarea lui Marian Staş, am scris acest text despre programul Lideri pentru Justiţie. Pe conţinut, m-am consultat un pic cu Doru Toma, coordonatorul programului; însă conţinutul acestui articol reflectă o sumedenie de alte conversaţii pe care le-am avut (timp de vreo 10 ani de zile) nu numai cu Doru şi cu Marian, ci şi cu ceilalţi traineri şi facilitatori din program: Corina Rebegea, Mihai Drăgoi, Cosmin Alexandru şi Diana Ghindă.

Textul a fost acceptat pentru publicare în cel de-al 5-lea Caiet Documentar al Editurii Club România, intitulat Calitatea vieţii, sub coordonarea lui Marius Stoian, Magor Csibi şi Graţian Mihăilescu. Persoană de contact mi-a fost Adriana Băiţan, însă eu reproduc aici textul pe care l-am scris, cu acordul explicit al lui Graţian. Le mulţumesc tuturor! Şi le mulţumesc mai cu seamă celor ~200 de cursanţi din România şi celor ~60 din LEAD Moldova, pentru că de la ei mi-am luat energia pentru a scrie acest text 🙂

Volumul a fost lansat oficial pe 16 septembrie, iar textul meu apare la pagina 440. Titlul şi inter-titlurile au fost inserate la editură. Textele care apar aici cu highlight ar fi trebuit incluse în versiunea finală, pentru tipar, dar nu-i mare bai că s-au pierdut în corespondenţă. În plus, dacă aş fi ştiut despre regresul înregistrat de România pe indicatorul Human Capital Index al Băncii Mondiale, cred c-aş fi inclus această informaţie în textul iniţial.

sursa ilustraţiei: colaj realizat de mine, prin suprapunerea imaginii de la Editura Club România peste pagina de titlu scanată (mulţumesc, Adelina Dabu)

Despre educaţie de leadership pentru jurişti de secol XXI
Contrar credinţelor împărtăşite de majoritatea populaţiei, Justiţia nu are menirea de-a face dreptate. Desigur, Justiţia pune capăt unor conflicte între persoane (dreptul civil); ori între unele persoane şi unele autorităţi (dreptul administrativ); ori între societate şi anumite persoane (dreptul penal). Dar Justiţia se face numai în numele legii; astfel, atunci când pune capăt unui conflict, Justiţia impune o soluţie bazată pe lege. Iar legea nu este doar o expresie a voinţei populare, ci este învestită şi cu forţa de constrângere a Statului. Adică e important să nu uităm că legea este rezultatul unui proces decizional al Statului, pe care-l pun în practică politicienii, reprezentanţii poporului în Parlament şi/sau în Guvern. Astfel, Justiţia stinge conflicte, însă nu cu scopul de-a face dreptate, ci de-a restabili „ordinea de stat”—acea ordine exprimată prin legile Statului, acea ordine care-i convine Statului. Putem educa jurişti-lideri care să aducă Justiţia Secolului XXI mai aproape de Dreptate?

Juriştii ocupă locuri de seamă în toate cele trei puteri ale Statului, iar de activitatea lor depind o mulţime de lucruri: dacă legea cuprinde o soluţie, mai multe sau niciuna, pentru un anumit tip de conflict; dacă soluţia poate fi impusă de o instanţă de judecată, de un poliţist, de un alt agent al statului ori de niciunul; dacă soluţia aplicată pentru stingerea unui conflict pare să fie dreaptă sau nedreaptă; dacă acţiunile sau inacţiunile noastre sunt corecte ori incorecte, dezirabile sau indezirabile; dacă stările de fapt în care ne găsim, în anumite momente ale vieţilor noastre, sunt bune sau rele; dacă decizia finală într-un proces este luată pe baza întregului adevăr despre acel conflict sau numai pe baza probelor existente (adevărul judiciar) etc. Cu alte cuvinte, măcar în ultima sută de ani, juriştii ne-au creat deja o lume virtuală, bazată pe tot felul de artificii de gândire, cu mult înainte ca noi să fi ajuns în epoca realităţilor virtuale şi inteligenţei artificiale.

Juriştii ne-au adus până aici şi tot ei ne vor conduce prin hăţişul legilor şi relaţiilor dintre Oameni şi Stat. Dar există educaţie de leadership pentru jurişti? Sunt ei dotaţi cu abilităţile necesare pentru a conduce echipe, respectiv pentru a produce schimbări substanţiale în domeniul dreptului, în societate sau în modul de funcţionare al Statului? Publicul larg percepe că Justiţia din România merge mai degrabă prost, iar „dovada supremă” este că încă suntem monitorizaţi de Comisia Europeană, prin MCV—Mecanismul de Verificare şi Cooperare.[1] Însă există şi opinia că Justiţia din România funcţionează în parametri destul de similari cu media statistică a Justiţiilor din celelalte state-membre ale Uniunii Europene.[2] Ba chiar există rapoarte MCV care arată că avem de rezolvat deficienţe mult mai grave în privinţa facerii legilor, în Parlament, în Guvern şi la Curtea Constituţională. Lucrul cel mai supărător, însă, rămâne că omul obişnuit vede în Justiţie doar consum de timp, bani şi nervi.[3]

Profesiile juridice trec prin schimbări profunde, datorită progresului tehnologic
M-am întrebat dacă aş putea aplica metoda ştiinţifică pentru a izola problema. Oare aş putea formula o ipoteză despre educaţia de leadership pentru jurişti, pe care s-o testez apoi, folosindu-mă de date statistice? Aş putea fi convingător cu privire la confirmarea ori infirmarea ipotezei, urmând să extrag de-acolo nişte recomandări de politici publice pentru decidenţi? Răspunsul foarte scurt este „nu,” deoarece lucrăm cu nişte concepte care se află în plină schimbare. Educaţia în sine se transformă, este fluidă, iar eu încă nu ştiu în ce nouă formă se va cristaliza. Şi leadershipul continuă să se schimbe, să se adapteze, peste tot în lume. Profesiile juridice, de asemenea, trec prin schimbări profunde, mai ales datorită progresului tehnologic. Prin urmare, răspunsul ceva mai lung este „nu încă.” Şi-atunci, în context decizional, de politici publice, dacă nu putem testa o ipoteză cu privire la problemă, probabil ca e nevoie să formulăm o viziune cu privire la viitoarele soluţii alternative.

Ce probleme va avea de rezolvat juristul anului 2050?
Invitaţia pe care v-o lansez este să ne transpunem în anul 2050, adică la jumătatea Secolului XXI. Să privim în jurul nostru, să ne imaginăm ce fel de probleme vor avea de rezolvat juriştii acelor vremuri. Apoi, să extragem esenţa atributelor de leadership care vor fi necesare peste 30 de ani. În cele din urmă, să planificăm traseul educaţional al unei persoane născute mâine, despre care ne dorim să devină juristul-lider-capabil-de-a-rezolva-problemele-anului-2050. E important să nu aibă relevanţă unde se naşte această persoană, la sat sau la oraş, într-o familie înstărită ori săracă, pentru că trebuie să oferim şanse egale. Dacă suntem suficient de ambiţioşi, ne putem imagina că, până prin 2060-65, această persoană devine Ministrul Justiţiei, preşedintele Curţii Supreme, Procurorul General sau preşedintele Consiliului Magistraturii. Şi nu-i deloc relevant dacă România va mai exista de sine stătătoare ori va fi topită şi integrată într-un mare stat european—provocarea pentru noi este aceeaşi, întrucât această persoană nu s-a născut încă.

Există câteva lucruri despre care putem spera că nu se vor schimba în 30 de ani. Îmi place să cred că demnitatea umană, libertatea şi integritatea sunt trei valori care vor dăinui şi vor continua să ghideze activităţile oamenilor, în general. Sper că vom avea capacitatea de-a păstra vie şi valoarea politică numită „statul de drept.” Cu alte cuvinte, sper că Statul de peste 30 de ani va avea limite bine conturate faţă de eventuala exercitare arbitrară, abuzivă sau toxică a puterii politice.[4] Şi, dacă toate astea rămân în picioare, e foarte probabil că Justiţia de peste 30 de ani va îndeplini tot funcţia de-a stinge conflictele, în sensul restabilirii ordinii de stat. Acest set de aspiraţii ne poate servi drept prezumţie fundamentală în dezvoltarea scenariului pentru viitor. În acest text, de câte ori voi folosi expresia caeteris paribus (toate „celelalte” rămânând neschimbate), la aceste caetera mă voi referi.

Ce putem deduce din aceste aspiraţii, despre problemele pe care le vor avea de soluţionat juriştii anului 2050? Ca şi azi, în soluţionarea litigiilor, juriştii vor avea de restabilit ordinea de stat, nu neapărat să facă dreptate; şi vor avea de lucrat numai cu adevărul judiciar, adică doar acel adevăr care poate fi probat, nu cu adevărul adevărat. Justiţie fără Adevăr şi fără Dreptate? Da, aşa e şi azi, aşa e de câteva sute (sau chiar mii) de ani.[5] Vestea proastă e că ordinea de stat e stabilită prin lege, de politicieni, adică de reprezentanţii poporului în Parlament şi Guvern. Dar există şi vestea bună: caeteris paribus, ordinea de stat va continua să constrângă exercitarea puterii politice şi să menţină drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Dacă stingerea conflictelor în Justiţie va continua să însemne protejarea Oamenilor în relaţia cu Statul, ne mai liniştim niţel. Înseamnă că, pe fond, juriştii anului 2050 nu vor fi foarte diferiţi de cei de azi.

Probabil că, în 2050, litigiile vor fi de altă natură. Poate că valoarea ideilor (sau a emoţiilor[6]) şi valoarea mediului curat şi primitor[7] vor sta la baza majorităţii conflictelor—în loc de valoarea banilor, maşinilor, caselor şi terenurilor, aşa cum pare să fie azi. Însă, sub această pojghiţă superficială, putem observa că este (şi va fi) vorba tot despre valoarea vieţii (umane), despre calitatea vieţii şi drepturile fundamentale (ale omului). Cu alte cuvinte, juristul va continua să aibă nevoie de empatie, pentru a-şi dea seama cu ce problemă se confruntă omul din faţa lui; va continua să aibă nevoie de inteligenţă (de toate felurile), de discernământ, profesionalism şi integritate, pentru a putea propune soluţia optimă faţă de problema acelui om; şi de onestitate, dacă e cazul să-i spună acelui om că nu are sorţi de izbândă; iar acolo unde legea nu va fi suficientă pentru soluţionarea problemei, juristul va continua să aibă nevoie de curaj, pentru a putea propune schimbarea legii în beneficiul drepturilor acelui om.

E irelevant dacă discutăm despre poliţişti sau avocaţi, procurori sau judecători, notari sau executori, întrucât toţi juriştii lucrează cu justiţiabili—oameni susceptibili de-a apărea în faţa Justiţiei, pentru că au probleme de rezolvat şi drepturi de apărat ori de fructificat. Valoarea vieţii oricărui justiţiabil depinde fundamental de modul în care Justiţia (şi juriştii din celelalte puteri ale Statului) îi respectă acelui om demnitatea şi libertatea, de modul în care-l protejează împotriva oricărei forme de exercitare arbitrară, abuzivă sau toxică a puterii, respectiv dacă-i asigură integritatea actelor şi deciziilor din cursul procesului. Astfel, Justiţia va rămâne un serviciu public, în beneficiul publicului, iar juriştii vor continua să aibă responsabilităţi foarte speciale faţă de oamenii obişnuiţi. Deoarece Justiţia se face numai în numele legii, iar justiţiabilii sunt egali în faţa ei, juristul va continua să aibă imensa responsabilitate profesională de-a îndrepta orice lege strâmbă.

Caseta 1. Exemple de leadership în interiorul comunităţii juridice
Există o sumedenie de profesii juridice—judecători, procurori, grefieri, avocaţi, notari, poliţişti, executori, mediatori, consilieri juridici, diplomaţi etc. La intrarea în fiecare dintre aceste profesii, juriştii tind să se izoleze de ceilalţi, din celelalte profesii, astfel încât comunitatea juriştilor arată mai degrabă ca o serie de „silozuri.” Fragmentarea comunităţii şi izolarea profesiilor pot duce la desincronizarea profesională a juriştilor,[8] ceea ce poate avea efecte negative asupra funcţionării Justiţiei şi asupra justiţiabililor, ba chiar şi asupra „statului de drept.” Programul „Lideri pentru Justiţie” facilitează reconectarea juriştilor din profesii diferite, cu scopul de-a înţelege problemele întregului ecosistem al Justiţiei şi de-a conlucra la soluţionarea acestora.
Un exemplu recent vine din martie 2019, când participanţi şi absolvenţi ai programului „Lideri pentru Justiţie” au solicitat şi au obţinut[9] poziţionarea Uniunii Naţionale a Barourilor din România în sprijinul magistraţilor care protestau împotriva OUG 7/2019. Exemplul este valoros din două motive:
a) Leadershipul sistemic şi participativ poate fi exercitat şi de la nivelul unor simpli membri ai barourilor de avocaţi, fără să fie nevoie ca aceştia să fi obţinut, în prealabil, poziţii formale de conducere. În egală măsură, leadershipul se poate manifesta, în cadrul unei comunităţi, chiar şi dincolo de „silozurile” componente.
b) Leadershipul din sânul unui „siloz” este indisolubil legat de followershipul manifestat în cadrul întregii comunităţi. Pentru educaţia de leadership, este important de reţinut că liderul nu poate exista şi funcţiona fără followers—că un conducător nu poate exista şi funcţiona fără oameni care să-şi dorească să fie conduşi.
Alte exemple de cooperare între „silozurile” din cadrul comunităţii de jurişti sunt filmele documentare pe care le-au realizat absolvenţii programului „Lideri pentru Justiţie.” În 2019, publicul larg a putut vedea pe marile ecrane documentarul „Oamenii Dreptăţii. În dialog cu Liana Alexandru.”[10] În 2020, alţi absolvenţi pregătesc lansarea documentarului „Eroi Discreţi.”[11] Prin astfel de iniţiative, ecosistemul Justiţiei din România obţine o formă de reconectare sau chiar de resincronizare profesională între jurişti, în cadrul comunităţii juridice, peste barierele artificiale dintre „silozuri.”

Provocări pentru viitorul nu foarte îndepărtat
Îndreptarea legii va fi, pentru destul de multă vreme, provocarea cea mai probabilă pentru orice jurist—aceasta este schimbarea pe care va dori s-o pună în practică, folosindu-se de abilităţile sale de leadership. E irelevant dacă juristul-lider se va poziţiona drept magician ori vindecător, dacă va moşi procesul de schimbare, lucrând cu întregul ecosistem juridic, ori dacă se va război de unul singur cu Statul, pentru a obţine schimbarea. E irelevant de care dintre tipurile de inteligenţă se va folosi juristul-lider, atunci când va discuta cu stakeholderi şi va căuta să mobilizeze parteneri şi aliaţi. Însă e foarte sigur că va avea nevoie de gândire critică şi de o bună înţelegere a proceselor decizionale ale Statului, adică de educaţie civică. Şi, nu în ultimul rând, va avea nevoie de luciditate—deşi va face tot posibilul să îndrepte legea, juristul-lider va înţelege că menirea Justiţiei tot nu e (adică nu va fi) aceea de-a face Dreptate—cel puţin nu în 2050, că eu nu mă pot aventura către orizontul anului 2100.

Există un element pe care, în mod deliberat, l-am ignorat până în acest punct: progresul tehnologic. Ne putem imagina că accesul la informaţiile juridice nu va fi o problemă în 2050. Foarte probabil, juristul va avea la dispoziţie, în format electronic, toată legislaţia şi toată jurisprudenţa, cu toate conexiunile necesare. De asemenea, e foarte probabil că juristul va lucra în sisteme informatizate, cu proceduri automatizate, cu acces în timp real la o multitudine de autorităţi ori de actori care au relevanţă „la dosar,” cum se spune în zilele noastre. Am ignorat acest element, fiindcă progresul tehnologic nu ne spune nimic despre cum arată omul-jurist al anului 2050, ci ne vorbeşte doar despre cum arată mediul în care lucrează acel om; l-am ignorat şi fiindcă suportul tehnologic nu înlocuieşte abilităţile de relaţionare inteligentă prin comportament şi limbaj. Desigur, vor exista şi probleme juridice legate intrinsec de progresul tehnologic, dar acelea se pot reduce, în fond, tot la valoarea vieţii umane, la calitatea vieţii şi respectarea drepturilor fundamentale.

Aşadar, ne aflăm în punctul în care am trecut deja în revistă atributele juristului-lider din anul 2050 şi ne putem întoarce la planificare. Dacă se naşte chiar mâine, iar numărul anilor de studiu nu se va modifica prea mult, va intra la clasa 0 în toamna anului 2026, va absolvi liceul în 2039, va lua licenţa prin 2042, va încheia studiile masterale prin 2044 şi va avea deja măcar 5-7 ani de experienţă în 2050. Pentru acest om, avem de planificat parcursul educaţional luând aminte la trei lucruri distincte:

  • educaţia generală, până la terminarea liceului;
  • educaţia profesională-juridică, până la licenţă şi/sau masterat; şi
  • educaţia de leadership … până când o fi mai bine?

Eu cred c-ar fi bine ca bebeluşul născut mâine să-şi poată însuşi valorile şi competenţele-cheie discutate mai sus până la sfârşitul studiilor liceale.[12] Şi mai cred c-ar fi bine ca, până la licenţă, să stăpânească principiile generale ale dreptului şi să dobândească abilitatea de-a face corespondenţe adecvate între faptele obişnuite din viaţă şi textele specializate din legislaţie.

Caseta 2. Exemplu de leadership în societate
Insuficienţa educaţiei juridice în şcoli este o problemă care i-a preocupat pe participanţii din programul „Lideri pentru Justiţie” încă din 2010. Fiecare generaţie de absolvenţi a generat câte un proiect (sau câte o componentă de proiect) orientat(ă) către introducerea educaţiei juridice în şcoli şi/sau licee. În 2011, absolvenţii programului au înfiinţat Asociaţia LiderJust, tocmai cu scopul de-a putea derula proiecte specifice de leadership, în relaţia cu diverşi stakeholderi, printre care şi şcolile. În ultimii 2 ani, proiectul RespectEDucation Academy[13] a ajuns la peste 3000 de elevi din liceele României, cu o inovaţie absolută, prin care educaţia de leadership din cadrul programului nostru se propagă mai departe, înspre liceeni:
După ce primesc detalii despre un caz, faptele şi personajele implicate, respectiv legislaţia aplicabilă, explicată pe înţelesul lor, elevii sunt invitaţi să dezbată ce e bine sau rău, corect sau incorect, dezirabil sau indezirabil, legal sau ilegal, din punctul lor de vedere. Astfel, elevii învaţă ceva mult mai important decât „ce zice legea,” anume care sunt valorile sociale pe care se bazează legile ţării şi ce anume protejează Statul, uneori în vizibilă contradicţie cu ce ne imaginăm c-ar fi Dreptatea. Discuţiile de la finalul „lecţiilor” îi ajută pe elevi să dobândească valori şi competenţe direct relevante pentru implicarea lor civică şi, eventual, pentru dezvoltarea dorinţei lor de schimbare.

Programul „Lideri pentru Justiţie”—focus pe calitatea vieţii oamenilor
Cum facem azi educaţia de leadership pentru jurişti? În programul „Lideri pentru Justiţie,”[14] pornim de la premisa că educaţia generală nu fixează, până la terminarea liceului, valori precum respectul, onestitatea, curajul etc., nici competenţe-cheie precum empatia, gândirea critică, antreprenoriatul, implicarea civică ş.a.m.d. Participanţii selectaţi în programul „Lideri pentru Justiţie” confirmă că nici măcar facultatea de drept nu i-a ajutat prea mult în această direcţie, ci că au dobândit aceste valori şi competenţe mai degrabă din activităţile extra-şcolare. Programul selectează numai câte 20 de tineri profesionişti ai dreptului în fiecare an,[15] competiţia fiind de 4-6 pe loc, în funcţie de cât de penetrantă este comunicarea în spaţiul public. Întrucât România „produce” măcar câte 2000 de absolvenţi de drept în fiecare an, iar programul este oferit doar pentru cei aflaţi în primii 5 ani de experienţă profesională, rezultă că numai 1% din grupul-ţintă se intersectează cu programul nostru.

Am convingerea că nevoia de leadership e mult mai mare decât 1% printre jurişti. Însă atât putem face noi, societatea românească, deocamdată. Nici nu cred că programul „Lideri pentru Justiţie” (de numai 6-7 luni pe an) e cel mai bun posibil—dar cred că e singurul care există acum. Şi nici măcar toţi absolvenţii nu devin instantaneu lideri. Însă ei primesc „trusa cu scule,” un cadru de învăţare şi un spaţiu protejat, în care să exerseze, să practice abilităţile pe care le învaţă în cadrul programului. Dacă punem lupa invers, desigur că nu toţi juriştii au nevoie de abilităţi de leadership. Dar ar fi tare bine dacă toţi ar avea şansa de-a învăţa despre leadership, astfel încât să poată recunoaşte iniţiativele de schimbare, atunci când se întâlnesc cu ele—nu neapărat pentru a le susţine,[16] dar măcar pentru a nu le încurca traseul, din neştiinţă. Iar cei care decid să le încurce, în mod deliberat, să poată recunoaşte că se poziţionează (tot) în rol de lideri, chiar dacă lucrează împotriva schimbării—pentru că poveştile de succes au nevoie şi de anti-eroi.

De 11 ani, prin programul „Lideri pentru Justiţie,” ne ocupăm de „plombarea” unor lipsuri din educaţia unei categorii foarte bine delimitate de tineri profesionişti ai României—juriştii. Motivaţia programului nu are prea mare legătură cu tranziţia globală, nici măcar cu integrarea europeană—mai degrabă, ne interesează calitatea vieţii în România. Credem că justiţiabilii români merită să le fie respectate demnitatea şi libertatea, laolaltă cu toate drepturile fundamentale, că au dreptul la procese decizionale integre (inclusiv actul de justiţie) şi la protecţie împotriva exercitării arbitrare, abuzive sau toxice a puterii politice. Iar educaţia de leadership este doar instrumentul pe care ni l-am ales în acest scop. Dacă vom reuşi, absolvenţii noştri vor produce schimbările necesare la nivel legislativ, instituţional şi chiar comunitar, iar şcolile din 2040 vor pregăti exact oamenii de care va avea nevoie societatea noastră în 2050. Caeteris paribus, până prin 2100, cu ajutorul acestor jurişti-lideri, poate că Justiţia va ajunge să facă şi Dreptate.

În loc de concluzii
Revin la planificare, pentru că este evident că programul „Lideri pentru Justiţie” e prea scump şi prea lent pentru nevoile preconizate ale anului 2050. Însă, ce ne arată acest program, în momentul de faţă, este că educaţia de leadership e necesară şi e posibilă. Încă nu ne poate arăta cât de mare ar trebui să fie efortul de-a furniza o astfel de educaţie, pentru a acoperi toate nevoile din sistem—încă nu avem indicatorii cu care să putem măsura nevoile. Programul actual porneşte cu handicapul că educaţia generală nu fixează valori şi competenţe-cheie pentru un lider, dar acest lucru poate fi corectat până în 2040. Acum, programul se bizuie pe abilităţile învăţate de participanţii noştri în activităţile lor extra-şcolare; în viitor, acestea ar merita să fie absorbite în cadrul educaţiei generale şi profesionale. Ar fi de dorit ca, prin anii 2040, programul „Lideri pentru Justiţie” (dacă va mai exista) să fie recalibrat exclusiv pentru exersarea într-un spaţiu protejat a „sculelor” specifice.

Sper că am reuşit să formulez o viziune suficient de clară pentru viitorul educaţiei de leadership. Sper că această viziune este replicabilă şi în privinţa altor profesii, nu doar pentru jurişti. Sper că această viziune acoperă suficiente variante pentru soluţii, dacă vor exista decidenţi dornici să piloteze şi să experimenteze programe educaţionale alternative.[17] Din astfel de programe, vom putea învăţa nu doar ce merită păstrat din ce e vechi, cât mai ales ce funcţionează bine din ce e nou. Sper că viziunea pe care am formulat-o conţine atât valorile pe care le are de promovat schimbarea, cât şi criteriile pe care le au de respectat măsurile de reformă, atunci când acestea vor fi adoptate. Şi închei reiterându-mi credinţa că educaţia generală este deopotrivă cheia succesului şi piatra de temelie pentru educaţia de leadership—nimeni nu poate conduce oameni (sau comunităţi) în schimbare, dacă n-a dobândit deja valori şi competenţe orientate către convieţuirea armonioasă cu ceilalţi. Cred că e preferabil ca bebeluşul care se naşte mâine să dobândească aceste valori şi competenţe până la terminarea liceului.

Caseta 3. Exemplu de pilotare/experimentare în Justiţie
Strategia pentru Dezvoltarea Sistemului Judiciar 2015-2020 conţine un obiectiv care priveşte introducerea dosarului electronic în instanţele de judecată. Totuşi, Strategia ori Planul de Acţiune aferent[18] nu arată cum ar trebui atins acest obiectiv, cu ce resurse, până când. Absolvenţii programului „Lideri pentru Justiţie” au participat, alături de alte organizaţii neguvernamentale, în procesele de consultare publică dinaintea adoptării acestor documente. În mod deliberat, au lăsat implementarea acestui obiectiv fără constrângeri privind termenul şi resursele.
Astfel, în ultimii ani, instanţele de judecată au experimentat cu 4-5 variante diferite ale dosarului electronic, primul software de acest fel fiind pilotat pe raza Curţii de Apel Cluj-Napoca. Unii absolvenţi ai programului „Lideri pentru Justiţie,” de profesie judecători, au obţinut funcţii de conducere în instanţele de pe razele teritoriale ale Curților de Apel Iaşi şi Bucureşti. Din aceste poziţii, absolvenţii programului au sprijinit în mod direct pilotarea unui software original la Iaşi, respectiv experimentarea la Bucureşti a unei replici cu îmbunătăţiri a software-ului dezvoltat la Arad.
Pentru perioada următoare, există aşteptarea că Ministerul Justiţiei va studia punctele tari şi punctele slabe ale variantelor existente, pentru a crea un software-standard la nivel naţional. Cu alte cuvinte, prin pilotare şi/sau experimentare, Justiţia din România şi-a fixat un meta-obiectiv, care merge dincolo de implementarea propriu-zisă a dosarului electronic—acela de-a învăţa prin metoda „încercare şi eroare” (plus ajustare), asumându-şi costul de timp aferent. În limbaj de leadership participativ, acest proces de învăţare poate fi asimilat unui proces de co-creare.

Note de subsol:


  1. Detalii despre MCV, inclusiv rapoartele anuale de progres, sunt disponibile la adresa https://ec.europa.eu/info/policies/justice-and-fundamental-rights/upholding-rule-law/rule-law/assistance-bulgaria-and-romania-under-cvm/reports-progress-bulgaria-and-romania_ro. ↩︎

  2. Am argumentat această poziţie în martie şi aprilie 2019, pe baza datelor publicate de World Justice Project prin “Rule of Law Index,” respectiv de Comisia Europeană prin datele statistice din “EU Justice Scoreboard”; argumentele sunt disponibile la adresele https://codruvrabie.euhttps://codruvrabie.eu/cu-cifrele-n-balanta-ro/ şi https://codruvrabie.euhttps://codruvrabie.eu/alte-cifre-in-balanta-ro/. ↩︎

  3. Aceasta a fost concluzia primei ediţii (2018) a Forumului JustLead!, organizat la Costeşti, în Republica Moldova; detaliile despre Forum sunt disponibile la adresa https://lideripentrujustitie.ro/articole/5c93b7c3fb30bf39b192d986. ↩︎

  4. Această interpretare a sintagmei „stat de drept” ca valoare politică, respectiv ca limită faţă de exercitarea puterii politice, am preluat-o din prezentarea “The Resilience of Different Types of Systems of Government against Authoritarian Drifts,” oferită de profesorul Bogdan Dima, în octombrie 2019, la un eveniment organizat de Fundaţia Friedrich Naumann pentru Libertate. ↩︎

  5. Recomand secţiunea de educaţie a proiectului http://www.onoratainstanta.ro/, mai cu seamă „Ghidul Justiţiabilului,” publicat de asociaţia Funky Citizens în 2018 şi disponibil la adresa https://www.funky.ong/wp-content/uploads/2018/05/onorata-instanta-ghid-2018.pdf. Vezi, de asemenea, Constituţia adnotată „pentru adolescenţi,” publicată de aceeaşi asociaţie în 2017, în proiectele sale de Educaţie Civică; broşura este disponibilă la adresa http://educatiecivica.ro/constitutia/. ↩︎

  6. Despre valoarea economică a emoţiilor şi creşterea pieţei de tehnologii afective, vezi “Welcome To The Emotion Economy, Where AI Responds To—And Predicts—Your Feelings,” de futurologul Richard Yonck; articolul a fost publicat în 2017 la adresa https://www.fastcompany.com/3067810/welcome-to-the-emotion-economy-where-ai-responds-to-and-predicts-your-feelings. ↩︎

  7. E posibil ca proiecţia mea să fie teribil de optimistă, dacă luăm în considerare atenţionarea formulată de diplomata Christiana Figueres şi activistul Tom Rivett-Carnac în “The Guardian,” februarie 2020; cronica extrem de pesimistă despre anul 2050, desprinsă din cartea “The Future We Choose,” este disponibilă la adresa https://www.theguardian.com/environment/2020/feb/15/worst-case-scenario-2050-climate-crisis-future-we-choose-christiana-figueres-tom-rivett-carnac. Un punct de vedere similar, privind colapsul din motive ecologice, a fost articulat încă din 2015, la Radio France Internationale, de activistul de mediu Bogdan Gioară; emisiunea este disponibilă la adresa https://www.rfi.ro/emisiunile-rfi-ro-82048-despre-climatosceptici-si-incalzirea-globala-intr-o-proiectie-dezbatere-la. O altă proiecţie privind impactul încălzirii globale asupra României este disponibilă la adresa https://pressone.ro/romania-in-2050-portocale-de-teleorman-tornade-si-campuri-de-ambrozie. ↩︎

  8. Despre această teorie, a se vedea scrierile analistului Dorel Şandor; probabil că prima formulare a acestor trei riscuri şi a relaţiei dintre ele datează din 2013, în articolul „Fricile la români,” disponibil la adresa https://adevarul.ro/news/societate/fricile-romani-1_528e39b0c7b855ff5620e2a0/index.html. ↩︎

  9. Petiţia iniţiată de participanţii în programul „Lideri pentru Justiţie” a fost susţinută de absolvenţii programului, alături de o sumedenie de alţi avocaţi; textul petiţiei din 19 martie 2019 este disponibil la adresa https://www.juridice.ro/632640/petitie-ref-exprimarea-unei-pozitii-oficiale-de-catre-unbr-cu-privire-la-modificarile-aduse-legilor-justitiei-prin-oug-7-2019.html. În 22 martie 2019, Comisia permanentă a UNBR a adoptat o poziţie oficială, care este disponibilă la adresa https://www.juridice.ro/633131/unbr-pozitia-publica-ref-protestul-magistratilor-generat-de-modificarea-legilor-justitiei.html. ↩︎

  10. Documentarul a fost realizat de regizoarea Monica Lăzurean-Gorgan şi a fost produs de Manifest Film în 2019. Detalii despre film se găsesc la adresa https://lideripentrujustitie.ro/articole/5e1d83d7167dbe04484730bc, iar filmul integral este disponibil la adresa https://youtu.be/lc2qZqAqvEQ. ↩︎

  11. Episoadele şi documentarul integral vor fi publicate la adresa https://web.facebook.com/eroidiscreti/, iar primele detalii despre producţie sunt disponibile la adresa https://lideripentrujustitie.ro/comunicate/5de62ec2167dbe0448473059. ↩︎

  12. Nesurprinzător, toate valorile şi competenţele-cheie discutate în acest eseu se găsesc în propunerea de arhitectură curriculară publicată de profesorul Marian Staş în 2018; articolul „Schimbarea paradigmei Educaţiei. Arhitecturi curriculare de secol XXI” este disponibil la adresa https://www.wall-street.ro/articol/Social/217290/schimbarea-paradigmei-educatiei-marian-stas.html. Despre una dintre modalităţile prin care se poate face educaţie juridică în licee, vezi Caseta 2. ↩︎

  13. Detalii despre acest proiect sunt disponibile la adresa https://web.facebook.com/RespectEducationAcademy/; alte detalii despre activităţile Asociaţiei LiderJust sunt disponibile la adresa http://www.liderjust.ro/despre-noi/despre/. (În paralel, asociaţia Centrul de Leadership pentru Justiţie din Republica Moldova foloseşte materiale similare pentru educaţie juridică, ajungând la câteva sute de elevi; detalii la adresa https://web.facebook.com/CLJMoldova/.) Pe baza învăţămintelor extrase din derularea cursurilor de educaţie juridică, Asociaţia LiderJust şi Code4Romania au dezvoltat aplicaţia mobilă EduLex, descrisă la adresa https://civiclabs.ro/ro/solutions/edulex. ↩︎

  14. Structura programului „Lideri pentru Justiţie” pentru anul 2020 este disponibilă la adresa https://www.kas.de/ro/web/rlpsee/leaders-for-justice-2020-bewerbungsbeginn. (Pentru anul 2021, anunţul de start se află la https://www.kas.de/ro/web/rlpsee/lideri-pentru-justiție-2020-apel-pentru-candidaturi.) ↩︎

  15. Mai exact, selecţia participanţilor este realizată de echipa Programului Statul de Drept Europa de Sud-Est al Fundaţiei Konrad Adenauer, alături de absolvenţii programului „Lideri pentru Justiţie.” ↩︎

  16. Vezi Caseta 1 pentru a înţelege importanţa conceptului de followership. ↩︎

  17. Vezi Caseta 3 pentru a înţelege importanţa pilotării şi/sau experimentării, atunci când cadrul de politici publice este este mai degrabă incert cu privire la soluţiile posibile. ↩︎

  18. Hotărârea de Guvern nr. 1155/2014 privind aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2015-2020 este disponibilă la adresa http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/164537. Hotărârea de Guvern nr. 282/2016 privind aprobarea Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2015-2020 este disponibilă la adresa http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/177831. ↩︎