Alegerile din Duminica Orbului II (am explicat aici) s-au încheiat. Așa cum văd eu lucrurile, s-au desfășurat fără probleme grave—dar cu probleme mari, din păcate. Totuși, simt că ne-am respectat ritualul democratic, deși oferta a fost slabă—dar oferta nu putea fi cu mult mai bună decât media societății. Iar poporul nu stă chiar bine la indicatorii privind educația ori cultura civică/politică sau la cei care privesc participarea publicului la treburile publice. În plus, dezbaterea a cam lipsit, atât din lipsă de interes/cerere din partea publicului, cât și din lipsă de competență/ofertă din partea politicienilor. Nu mai zic nimic de comasarea alegerilor locale cu cele europene, că și asta a fost o manevră abjectă.
În 20 mai, am zis că intenționam să votez cu Nicu Ștefănuță, cu Nicușor Dan și cu Ana Ciceală; așa am și făcut. Primii doi și-au obținut mandatele, iar acum au mult de muncit pentru a mă reprezenta cu adevărat (mai ales dl Dan, care are mult de recuperat!). Din cum înțeleg eu că arată rezultatele, chiar și fără votul meu, dna Ciceală va deveni consilier general la București, deci și ea va avea de muncit, în același sens. În privința consiliilor locale, am decis abia în ultima zi să votez cu candidații propuși de REPER; înțeleg că au trecut pragul și la Consiliul General (7,1%, peste pragul de 5, că au candidat singuri), și la Consiliul Sectorului 3 (8,3%, probabil marginal peste pragul de 8, că au mers într-o alianță cu alte partide mici).
Acum, să și explic: La locale, am ales să votez REPER, fiindcă se prezintă ca un partid liberal. Da, sunt niște hibe pe listele lor; nu, nu mi-au răspuns la întrebările adresate direct pe contul lor de Facebook; dar oferta mi s-a părut mai curată decât la USR (la rândul ei, mult mai curată decât la celelalte partide). Ideea e că eu n-am vrut ca, prin votul meu, să girez prezența în consiliile locale ale oamenilor din PMP și FD, pe care i-am criticat din toate pozițiile, atunci când au mai ocupat poziții de demnitate publică. Hibele de la REPER mi s-au părut mai ușor de gestionat decât bubele de la USR-PMP-FD. La europene, am mai scris c-aș fi votat cu verzii încă din 2019; acum chiar am avut ocazia.
[În paranteză fie spus: Vlad Gheorghe n-ar fi primit niciodată votul meu! Fiindcă a ales să se promoveze în campanie cu un slogan mincinos, legat de confiscarea averilor nejustificate. La tema asta chiar mă pricep și am scris despre ea încă din iunie-iulie 2011(!), într-o serie de 3 postări—despre avere, despre confiscare și despre forfetare. Între timp, a mai apărut și ANABI în peisaj, în 2015-16, însă marile probleme de rezolvat tot la ANAF și în Justiție sunt, ceea ce n-are nicio legătură cu Parlamentul European.]
Îmi pare rău că REPER n-a depășit pragul pentru Parlamentul European. Aveau candidați buni, iar Europa are nevoie de liberalism. Sper să-și învețe lecțiile, mai ales la nivelul conducerii, unde eu simt că Dacian Cioloș încă stă cu mâna pe frână, așa cum face de când a (re)apărut brusc în viețile noastre, în 2015. De asemenea, îmi pare rău că 6+2 din cele 33 de fotolii de eurodeputați vor fi ocupate de populisto-suveraniștii de la AUR și SOS. 25% e mult! La fel de mult cât a obținut PRM în 2000. (Apoi, în 2009, i-am trimis în PE pe Vadim Tudor și Gigi Becali.) Măcar am mai trecut prin experiența asta și am reușit s-o depășim, iar alegerile pentru Parlamentul României sunt încă departe. Sper că vom avea mai mulți liberali și mai puțini populiști la iarnă.
Închei cu gândul și/sau speranța că Duminica Orbului din 2024 e mai aproape de pilda originală din Biblie. Că, de data asta, vom descoperi și vom învăța ce-nseamnă să vezi cu mintea. Și că vom începe să prețuim mai mult pluralismul de idei, participarea, dezbaterea, dialogul—mai mult decât „stabilitatea” falsă, asta care ne ține, deja de prea multă vreme, în băltire.
sursa ilustrației: Facebook/European Parliament
Actualizare, 12 iunie: Am primit întrebări despre ce-am scris mai sus și-am promis că explic. Mai exact, am fost întrebat de ce am ales independentul-verde Ștefănuță în fața REPER, dacă tot sunt atât de chitit să-i susțin pe liberalii din Renew (fostul ALDE), respectiv de ce n-am schițat măcar vreo intenție legată de penelistul Burduja. Iată:
- Da, cred că e teribil de important ca liberalii să fie mult mai prezenți, mai bine reprezentați în Parlamentul European, ca și în orice alte funcții de demnitate publică. REPER a avut candidați destul de buni, chiar dacă eu chestionez nițel cât sunt ei de liberali—măcar sunt afiliați la Renew. Am avut încredere că sunt capabili să-și securizeze pragul electoral de 5% pentru PE. Nu știu de ce n-au reușit. Dar am explicat în 20 mai că, pentru mine, alegerea corectă moral și animată emoțional era pentru Verzi. Iar Ștefănuță era singurul verde autentic în cursă. În plus, pentru el, pragul electoral „natural” era mai scăzut, la numai 3,3%. Și-atunci am votat și util, nu numai moral și emoțional. (Apropo, rezultatele parțiale de până acum arată că liberalii Renew ar fi pierdut 23 de fotolii în PE, față de acum 5 ani—iar Verzii ar fi pierdut 18 fotolii. Sigur că mă-ntristează.)
- Nu, Burduja n-ar fi putut fi vreodată alegerea mea. Omul e lipsit de integritate și am deja prea multe dovezi pentru asta: în ultima zi de campanie, a distribuit mesaje în masă, ceea ce e aproape ilegal; înainte de asta, s-a folosit de sondajele mincinoase ale lui Jarding; înainte de asta, s-a afișat alături de hoțomanii de Negoiță și Piedone și Firea; și mai înainte, a girat de la nivel ministerial porcăria cu robotul Ion; și a mai girat, politic, scandalul Romprest, cu gunoaiele din sectorul 1; încă la intrarea lui în politică, a uzurpat denumirea PACT, înființând un partid care fura din reputația unei fundații; și mai înainte, prin LSRS și CAESAR, a luat bani de la condamnatul Dan Voiculescu/Felix, pentru a-și construi o imagine falsă de reformator. Vreo 15 ani de șolticărie, la un om relativ tânăr... Cum aș fi putut eu vreodată să schițez ceva în direcția lui Burduja?!?