Șansa (RO)
Dorința mea inițială era ca, după Slava și Shame, să scriu aici despre incredibila șansă pe care o avem, în societatea românească, în aceste zile. A fost un moment astral—care a durat cam o săptămână—în care organizațiile societății civile și-au dat măsura maturității, în relația cu statul român. Da, intervenția a avut (și are încă) legătură cu refugiații de război, însă substratul este cel al restabilirii încrederii—cel puțin așa văd eu lucrurile. Și OeNGeurile au demonstrat că pot trece peste toate tensiunile din trecut.
Dar Guvernul a dat cu piciorul acestei șanse. Ba chiar pot spune că, ieri, Guvernul a aruncat un „scuipat gratuit” înspre întreaga societate civilă și înspre orice idee de încredere reciprocă! Ceea ce s-a întâmplat ieri, cu modificarea prin OUG a Legii transparenței decizionale, este o măgărie care demolează (temporar) orice brumă de intenție de reconciliere între stat și societate. Pe mine, vestea de-aseară m-a dărâmat la propriu! Atitudinea a fost ticăloasă, iar metoda aleasă a fost stupidă. Combinația dintre atitudine și metodă este oribilă și abjectă! ☹
Aveam de gând să folosesc metoda propusă de Dani Sandu pentru Ucraina, pentru a verifica unde și cum stă România azi. Adică aveam de gând să testez ipoteza că și în România a avut loc un proces de coagulare a societății în jurul unor valori noi (le putem zice europene sau progresiste). De asemenea, aveam de gând să testez ipoteza că, în România, acele valori au fost educate de organizațiile societății civile. Nu mai are sens să mai fac acest exercițiu acum. Nu mai folosește la nimic, pentru că Guvernul PNL-PSD-UDMR e atât de orbit și de incompetent, încât n-ai cu cine... Cel puțin nu azi ☹ Iar tentația (sau chiar tendința?) iliberală a acestui Guvern începe să scoată capul în lume ☹
Să vedem, însă, dacă există vreo miză de substanță în modificarea făcută prin OUG: Privesc stupefiat la cele două texte, puse față-n față, pentru că nu-nțeleg unde e marea schimbare? Ce anume din acest text a meritat gestul tău, Guvernule, de-a nu respecta procedurile de transparență și consultare în adoptarea unei OUG, adică efectiv de-a „scuipa” înspre societatea civilă și relația de încredere care tocmai se reclădea în aceste zile? Răspunsul evident e că nimic, deci ești un prost, Guvernule! Și chiar nu meriți menajamente, pentru că dovedești, încă o dată, că nu vrei să-nveți din greșelile tale, nici măcar atunci când oamenii îți spun cu frumosul ☹
| textul vechi | textul nou* |
|---|---|
| art. 7, alin. 13 — În cazul reglementării unei situații care, din cauza circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgență prevăzută de reglementările în vigoare. | art. 7, alin. 13 — Prin excepție de la alin. 2, în cazul reglementării unei situații urgente sau a uneia care, din cauza circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării și anterior expirării termenului prevăzut de respectivul alineat. |
Ceva mai calm, să analizăm cu atenție: Da, e okay clarificarea că excepția se aplică numai față de situația din alin. 2 și, mai exact, numai și numai față de termenul de 30 de zile prevăzut acolo. Însă orice om vag alfabetizat și de bună credință ar fi dedus exact același lucru și din textul vechi. Ce lipsește cu adevărat, iar textul nou nu rezolvă, e definirea juridică a urgenței și/sau a procedurii de urgență. Cu alte cuvinte, noul text nici nu modifică (sau clarifică) elementele care califică excepția, nici nu ia în considerare jurisprudența CCR care ar fi fost relevantă. Pentru o mai bună înțelegere a lucrurilor pe care nu le rezolvă această OUG, las aici o analiză la care am lucrat în 2017, pe când activam la Funky Citizens:
Așadar, cum scriam și ieri, incompetența emoțională adâncește incompetența materială. Vremelnicii noștri conducători politici n-au înțeles că societatea civilă tocmai le întinsese mâna pentru reconciliere, că nu reprezintă o amenințare. Și au făcut o tâmpenie mare cât casa, adoptând o OUG care antagonizează OeNGeurile. Vorba 'ceea, #atâtsaputut. Speranța mea e că Guvernul poate să învețe, deși văd că nu prea vrea. În egală măsură, sper că societatea civilă e suficient de matură încât să-și șteargă acest scuipat de pe obraz și să meargă mai departe în efortul de reconstrucție și reconciliere. Și mai pot spera că Avocatul Poporului va ataca această OUG la CCR, pentru că jurisprudența e clară, iar regulile nu au fost respectate (sesizarea din 24 martie se găsește aici).
Șansa incredibilă a reconcilierii și a restabilirii încrederii dintre stat și cetățeni încă există! Șansa asta e mai puternică decât acum 10 ani, când Piața Universității manifesta în sprijinul dlui Arafat, care fusese „scuipat” la TV de fostul Președinte Băsescu. E mai puternică, pentru că acum e sistemică—se simte și la Siret, și la Isaccea, la Rădăuți și Jurilovca, nu doar la București și-n marile orașe (vezi Secvențe de pe graniță). Și e mult-mult-mult mai matură, după toate încercările și strădaniile din ultimii ani, cel puțin de la Ordonanța 13 încoace. De-asta cred că Șansa asta chiar poate trece peste un astfel de „scuipat”—nu, nu-l va uita și nu-l va ierta, dar va putea trece peste... Să (ne) fie-ntr-un ceas bun!
sursa foto: prelucrare după flickr.com/Kevin Dooley
Notă explicativă:
*) Nu știu sigur dacă acesta este textul corect, pentru că fișierul cu varianta oficială nu este disponibil pe situl Guvernului. Sursa pentru textul prezentat aici este dl Manda, pe care nu-l cunosc personal. Textul s-a dovedit veridic, conform Portalului legislativ, unde a fost publicată OUG 16/2022.