Votul prin corespondenţă (RO)

O parte din munca mea de anul trecut a fost strâns legată de alegeri. Alături de colegii şi prietenii din echipa telegraful.net, am publicat 15 podcasturi despre alegerile pentru Parlamentul European şi cele pentru Preşedintele României, 4 dintre ele fiind dedicate în mod special situaţiei românilor plecaţi sau aflaţi în străinătate. Anul ăsta, deşi avem programate alegeri pentru autorităţile administraţiei locale şi pentru Parlamentul României, nu mă pot ocupa de acest subiect. Nu-mi permite programul, pentru că mi-am luat nişte angajamente contractuale de altă natură. Dar subiectul alegerilor mi-e drag în continuare.

Cred că e foarte important să rămânem extrem de atenţi la ce fac politicienii şi la ce oferte electorale vor aduce în faţa noastră, a alegătorilor. PNL, aflat la guvernare printr-un foarte dubios concurs de împrejurări, dovedeşte că nu vrea să-nţeleagă nişte concepte simple (stare de alertă, limitări constituţionale), pentru că nu-i convin rezultatele cele mai probabile. PSD şi-a demonstrat măsura ticăloşiei de suficient de mult timp, perioada 2017-19 fiind doar cea mai recentă şi dureroasă amintire. USR-PLUS încă n-au demonstrat nimic, dar mi se pare că nici nu şi-au propus aşa ceva—par să mizeze pe tăcere, pentru că asta pare să le-aducă speranţele şi voturile celor scârbiţi în egală măsură de PSD şi de PNL. Celelalte partide, după părerea mea, nu merită atenţie, indiferent ce-ar face, oricât s-ar zvârcoli.

Aşadar, mie mi-e foarte clar că alegerile vor fi extrem de importante! Întâi, pentru că vom fi puşi în situaţia de-a alege şi nu vom putea fugi din faţa acestei situaţii. Apoi, pentru că alegerea pe care o vom face în 2020 nu va mai putea fi corectată înainte de 2024 (abia atunci vom avea, din nou, alte alegeri). Nu în ultimul rând, pentru că riscul de-a alege ceva nepotrivit cu aspiraţiile noastre e foarte mare! [Nu-mi vine să scriu cuvintele astea, foarte dure, da' se pare că suntem nevoiţi să alegem fie proşti veleitari, fie ticăloşi puri, fie muţi oportunişti; şi se pare că niciunii dintre ei nu au planuri clare despre viitorul nostru, ei fiind mai degrabă preocupaţi de viitorul lor—iar ăsta nu-i deloc un semn bun pentru democraţie şi nu-i deloc un motiv de bucurie pentru anii ce vor urma.] Prin urmare, atenţie mare la ce se va-ntâmpla pe scena politică în lunile următoare, lucrurile serioase care nu vor avea loc fiind mult mai importante decât zvârcolelile minore, care vor fi din belşug, menite să ne atragă sau distragă atenţia, să ne deruteze, să nu ne prindem că „împăratul e gol” şi găunos!

Imediat după încetarea stării de urgenţă, vor începe discuţiile despre alegeri. Repejor, chiar de săptămâna viitoare! Chiar dacă nu mă voi putea ocupa de alegeri în acest an, vă fac nişte recomandări: Deşi Coaliţia Politică fără Bariere a rămas inactivă, există organizaţii care continuă munca aceea de advocacy pentru un cadru juridic mai bun în privinţa proceselor electorale. Într-un fel, s-au despărţit, pentru că şi-au definit roluri diferite, şi-au asumat direcţii de acţiune şi responsabilităţi diferite. De fapt, acţionează convergent, ceea ce mi se pare admirabil! EFOR/votcorect.ro şi Funky Citizens/votare.ro au, fiecare, propriile platforme pentru implicarea cetăţenilor în monitorizarea procesului electoral, atât înainte de, cât şi în ziua votului. Code for Romania/monitorizarevot sprijină tehnic procesul. Alte organizaţii, cum sunt CeRe/stareademocraţiei sau Geeks 4 Democracy/fiecarevot, ajută procesul din alte perspective, informând alegătorii şi asigurând logistica observării alegerilor.

Mai aproape de gustul meu se află demersul Centrului pentru Inovare Publică, pentru că are o componentă de advocacy mai pronunţată. Sau aşa mi se pare mie. La ei am văzut propuneri concrete pentru adaptarea reglementărilor electorale faţă de pericolul pandemiei de coronavirus. Şi, pentru că una dintre propunerile lor are legătură cu votul (anticipat) prin corespondenţă, profit de ocazie pentru a reaminti că votstrainatate.ro este deschis încă de la 1 aprilie. (Între timp, şi EFOR a publicat un pachet cu propuneri, foarte interesant.) Le recomand cât se poate de serios românilor din străinătate să se înscrie pentru votul prin corespondenţă, chiar dacă instrumentul ăsta va fi disponibil doar în alegerile parlamentare, nu şi în cele locale. Dacă va apărea posibilitatea votului prin corespondenţă şi pentru românii din ţară, promit că voi semnala acest lucru şi pe blogul meu! (Deocamdată, EFOR ne spune să fim precauţi şi s-ar putea să fie corectă atitudinea lor rezervată.)

Văd că, până acum, doar vreo 600 de oameni s-au înscris deja pentru votul prin corespondenţă—în 2019, numărul a fost de câteva zeci de mii, iar experienţa nu a fost deloc rea. Nici îngrijorările privind utilizarea abuzivă a datelor personale nu s-au adeverit. Pentru cei care nu ştiu sigur dacă merită să asculte din nou podcasturile de anul trecut, garantez eu că patru dintre ele prezintă realităţi care n-au suferit modificări majore: înregistrarea pentru votul prin corespondenţă, înregistrarea pentru votul în secţie, utilizarea datelor personale din portal, respectiv recomandările preşedintelui AEP. Uite, am făcut eu o sinteză a acelor patru episoade „reciclabile,” poate vă e de folos 😉