Frământări (RO)

Slavă conducerii înțelepte a mult-iubitului și stimatului nostru Pre...
—Du-te, mă, în piz...

A trecut o săptămână grea, agitată, cu multe frământări. Vreau să-mi las aici câteva gânduri, că poate voi mai avea nevoie de ele și altă dată—sau poate vor avea nevoie de ale alți oameni. Desigur, sunt gânduri despre politică și drept: disciplina de partid, negocierile pentru noul guvern, noua situație de pe eșichierul politic, starea justiției și situația pandemiei. Nu pretind c-aș fi vreun clar-văzător, ci simt nevoia să mă descarc de aceste gânduri. Dacă ele pot fi de folos în a le asigura mai multă claritate unor politicieni, demnitari, magistrați și înalți funcționari (care, acum, par bezmetici), cu atât mai bine!

Mi s-au părut odioase (re)intrarea și (re)ieșirea din scena politică ale dlui Ciucă. Politicienii «i s-au chișat în freză» dlui general, iar el n-a avut nimic împotrivă. PNL i-a „propus” dlui Ciucă să-și depună mandatul, iar el s-a supus, a executat fără crâcnire. Cred că e foarte important să realizăm că „ne-a trecut glonțul pe lângă ureche,” pentru că acest om ar fi procedat exact la fel și-n funcția de premier. Disciplina asta, fie strict cazonă, fie de sorginte milităroasă, dacă e dusă la extrem, poate însemna moartea democrației—e teribil de periculoasă! De-asta nu mă văd eu capabil să funcționez într-un partid politic; și tot de-asta nici nu-mi plac discursurile politice care folosesc termeni războinici...

Ca dovadă, după ce PNL și PSD ne-au împuiat capul cu „luptele” lor, văd că acum se pregătesc să „îngroape securea” și „să coopereze” în beneficiul poporului. Deh, [a se citi declamativ, cu emfază:] iată cum își îndeplinesc ei menirea, cum se sacrifică ei pentru partid, pentru patrie și popor! Vom afla mâine... [Și, iată că am aflat!] Mi-e scârbă, dar nu mă tem prea tare—de fapt, recunosc, eu am privilegiul să nu mă tem, pentru că mie nu-mi moare nimeni în familie sau în cercul de prieteni. Însă „construcția politică” pe care ei ne-o propun nu e chiar de temut—și pot să argumentez de ce:

Da, în urmă cu fix 11 luni, scriam c-ar fi fost preferabil un guvern PNL-PSD, iar apoi explicam cum și de ce, 2 zile mai târziu. Oportunitatea de-atunci nu se mai întoarce. Președintele Iohannis a fost și e prea leneș ca să se implice, chiar dacă ar fi înțeles ce cărți avea în mână, ce rol astral ar fi putut juca. Însă situația de-acum nu-i chiar o fundătură. Sigur că PNL și PSD vor căuta să păcălească pe toată lumea (inclusiv instituțiile europene) și să-și îndestuleze buzunarele, sigur că vom «bălti» îngrozitor și exasperant, dar avem o altă plasă de siguranță: PNRR.

Dacă USR se trezește la realitate și înțelege ce are de făcut pe marginea PNRR, dacă dl Cioloș își folosește contactele europene într-un mod înțelept și abil, PNL și PSD pot fi forțate să producă (prost și contrecœur, desigur) niște începuturi de reforme—chiar și-n timp ce dl Iohannis joacă golf sau vizitează piramide. Adică, față de anul trecut pe vremea asta, când speranța mea stătea exclusiv în acțiunile unor oameni, acum mai am și garanția unor procese instituționale. Recunosc, aceste procese vor fi extrem de antagonizante pentru PNL și PSD; vor produce multe convulsii politice; dar ele există acum, iar pentru asta eu îi sunt recunoscător USR-ului—în ciuda tuturor criticilor pe care le-am lansat (bine-meritat) în direcția lor, în ultimii 5 ani—pentru c-au folosit bine, pentru PNRR, cele 7 luni în care s-a aflat la guvernare.

Unde stăm cu adevărat prost e în Justiție. PNRR nu prea ne ajută, MCV s-a cam dus pe copcă, RLR (noul mecanism de monitorizare a statului de drept) încă n-are dinți, iar EPPO (parchetul european) nu poate acționa atât de rapid precum ne-ar plăcea nouă. Pe 12 mai, am participat la o discuție cu Comisia de la Veneția, în care îi avertizam pe experții-raportori despre un risc legat de «legile justiției». Le-am mărturisit că speculam, dar că riscul nu era chiar fantezist, că doar cunosc destul de bine cum se iau deciziile la noi. Ei, bine, se confirmă că «legile justiției» nu vor fi modificate prea curând, iar miza pare să fie legată (și) de alegerile pentru CSM, în toamna anului viitor. [Da, știu că dl procuror militar (din nou, cîh!) Pîrlog nu-i vreo lumină, da' cred că analiza lui de la min. 6:15 e destul de corectă.]

Așadar, iată cum se văd lucrurile de la mine: Există pericolul ca, până-n 2028, să avem o guvernare „la mica înțelegere” între PNL și PSD, susținută (sau chiar protejată) de un CSM „ales pe sprânceană,” ca o garanție împotriva vreunui deranj major la prezidențialele din 2024. Acest „complex de împrejurări” este facilitat de situația din pandemie: gândirea înfricoșător de cinică (aproape genocidală!—măcar prin dimensiuni—poate cu intenție depășită, nu neapărat directă) pare să fie că moartea multor pensionari acum va elibera o parte din presiunea existentă asupra sistemului de pensii și asistență socială, adică asupra bugetului de stat, iar beneficiile dezvoltării economice vor ajuta menținerea la putere a acestei „construcții politice,” pentru că oamenii de afaceri „n-au morală,” așa cum s-a văzut deja în Ungaria sau Polonia. Singurele frâie instituționale se găsesc în PNRR, iar singurul actor politic capabil să mai strunească ceva este USR.

Situația e teribil de periculoasă, dar avem o speranță. Dacă mai reușim să facem niște schimbări sustenabile și la nivelul unor comunități locale, am putea avea chiar două sau mai multe speranțe! Zilele-astea, mi-au tot sunat în cap versurile celor de la Tears for Fears, din 1985: I can't stand this indecision // Married to a lack of vision. Avem nevoie de lideri care să poată articula o viziune pentru ieșirea din această situație—și să fie decisivi, să acționeze decisiv! Adică să construiască punți de comunicare cu oamenii moderați din partidele vechi,* să construiască majorități bazate pe aspirații, să discute și cu tinerii care vor veni pentru prima dată la vot în '24 și '28, să vindece temerile și fricile oamenilor obișnuiți, să respingă extremismele.

sursa foto: arhiva personală, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (care-i o sursă nesecată de optimism, deși e unul realist și precaut), septembrie 2021

Notă explicativă:
*) Anul viitor, expiră mandatele de la CCR ale dnei Pivniceru (numită de Senat), dlui Dorneanu (numit de Camera Deputaților) și dlui Morar (numit de Președinte), ceea ce înseamnă că va fi nevoie de muncă de convingere prin partidele mari (PNL și PSD), să nu cumva să ne trezim la CCR cu niște dinozauri.
Reiterez: din punctul meu de vedere, provocările de leadership ale perioadei de până-n '28 sunt
a) menținerea unui minim standard de funcționare democratică a proceselor democratice și
fie b.1) crearea unor mecanisme de afirmare a valorilor progresiste în societatea românească,
fie b.2) asigurarea tranziției către un nou aranjament constituțional
—dar b.2 nu prea are șanse, deci prefer a și b.1.
Oricare dintre aceste variante are nevoie de aliați în partidele mari, iar cea mai scurtă cale pentru a vedea că aliații se află în poziții de decizie este să-i cultivi pentru un post cu greutate (vizionar și decisiv) la CCR. #abonantandiorsaliu 😉